Topirea permafrostului i-ar putea expune pe locuitorii zonei arctice la radiații cancerigene

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Potrivit unui nou studiu, topirea permafrostului cauzată de schimbarea climatică ar putea expune populațiile din zona Arctică la concentrații mult mai mari de radon, un gaz invizibil care dă cancer pulmonar.

Profesorul Paul Glover, de la Universitatea din Leeds, sugerează că permafrostul a acționat de-a lungul timpului ca o barieră de protecție, împiedicând radonul să ajungă la suprafață și să pătrundă în clădiri.

Radonul este un gaz radioactiv invizibil și inodor, care apare în mod natural. Acesta provoacă aproximativ unul din 10 decese de cancer pulmonar și îi afectează pe fumători mult mai mult decât pe nefumători. Provoacă rate mai mari de deces în comunitățile subarctice din cauza prevalenței fumatului.

Topirea permafrostului aduce cu sine și alte probleme

Studiul, publicat în revista AGU Earth’s Future, a modelat producția de radon și fluxul acestuia prin modelele de sol, permafrost și clădiri, inclusiv cele cu subsoluri subterane și de suprafață, dar și cele construite în mod tradițional pe piloni.

Cercetătorii arată că, în clădirile cu subsoluri, prezența radonului poate crește până la de peste 100 de ori valoarea sa inițială timp de până la șapte ani, în funcție de adâncimea și de topirea permafrostului, notează Phys.

Acest lucru demonstrează nu numai importanța menținerii stratului de permafrost intact prin limitarea încălzirii globale, dar are și implicații semnificative pentru asigurarea sănătății, pentru codurile de construcție și pentru sfaturile privind ventilația.

Barieră naturală

S-a descoperit că prezența unui strat de permafrost acționează ca o barieră împotriva radonului, reducând radiația de suprafață la o zecime din nivelul de fond, dar crescând concentrația de radon în spatele barierei de până la 12 ori.

Profesorul Glover, de la School of Earth and Environmentat Leeds, a declarat: „Se știe că radonul este a doua cea mai importantă cauză a cancerului pulmonar după fumat. De asemenea, fumatul crește riscul de a face cancer din cauza radonului de 26 de ori, iar fumatul este de 4,4 ori mai întâlnit în comunitățile arctice”.

„În consecință, o scurgere neașteptată de radon ar putea reprezenta un pericol pentru sănătate dacă nu este există deja planuri de prevenire. Din fericire, simpla ventilație este tot ce avem nevoie de cele mai multe ori dacă problema este recunoscută”, spune Glover.

„Dacă permafrostul ar fi stabil, nu ar exista niciun motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, acum este recunoscut la scară largă că schimbările climatice conduc la topirea permafrostului, cu o pierdere estimată de 42% din permafrostul din Regiunea Arctică Circumpolară de Permafrost (ACPR) până în 2050”, spune profesorul.

Celelalte clădiri sunt mai puțin sau deloc afectate

„Radonul poate trece apoi prin permafrost și poate duce la un val de gaz radioactiv în clădiri: durează câțiva ani până când acesta își atinge maximul și alți mulți ani pentru a se disipa”, explică el.

Dezghețarea barierei de permafrost nu produce nicio creștere a radonului în comparație cu nivelul de fundal pentru clădirile construite în mod tradițional din comunitatea arctică, care sunt construite pe piloni.

Pentru clădirile cu subsol, dezghețarea permafrostului poate duce la rămânerea concentrației de radon mai mare de 200 becquerel pe metru cub (Bq/m3) (valoare pe care multe națiuni o folosesc ca prag de acțiune) timp de până la șapte ani, în funcție de adâncimea permafrostului și rata dezghețului.

„Deoarece nu a existat nicio problemă istorică cu radonul în aceste comunități și gazul în sine este nedetectabil fără dispozitive specializate, considerăm aceasta ca o amenințare importantă și total evitabilă pentru sănătatea comunităților din nord”, spune profesorul Glover.

Vă recomandăm să citiți și:

Un lac din Antarctica a dispărut fără urmă. Explicația oamenilor de știință

Val de căldură istoric în Canada și nordul Statelor Unite. Noi recorduri de temperatură, doborâte în fiecare zi

Urșii polari ar putea dispărea în următorii 80 de ani

Prima scurgere activă de metan a fost descoperită în Antarctica. Oamenii de știință sunt „incredibil de îngrijorați”