China și Rusia continuă să dezvolte și să desfășoare arme care pot ataca sateliții americani (DOCUMENTAR)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„China are la sol mai multe arme laser cu ​​diferite niveluri de putere pentru a perturba, degrada sau deteriora sateliții, care includ o capacitate limitată de a folosi sisteme laser împotriva senzorilor de satelit”, se arată într-un raport emis de Agenția de Informații pentru Apărare. „Până în 2025 și 2030, China poate pune în funcțiune sisteme cu putere mai mare care cresc amenințarea la adresa structurilor non-optice ale sateliților”.

O armă antisatelit este o armă spațială concepută pentru a dezactiva sau distruge sateliții în scopuri strategice sau tactice . Mai multe țări au sisteme operaționale ASAT și, deși niciun astfel  de sistem nu a fost încă folosit în teatrul de război, unele țări, precum Statele Unite ale Americii, Rusia, China și India au demonstrat cu succes funcționalitatea armelor prin distrugerea sateliților lor. Scopul armelor antisatelit include: măsuri defensive împotriva spațiului adversarului și a armelor nucleare, înmulțirea forței unui prim atac nuclear, acționând ca o măsură împotriva apărării antirachetă a unui adversar, reducând avantajele unui adversar din punct de vedere tehnologic superior și să servească drept armă de răzbunare.

Spectrul bombardamentelor prin satelit și existența ICBM-urilor au determinat Uniunea Sovietică să ia în considerare construirea armelor de apărare spațială. Uniunea Sovietică a testat prima dată interceptorul Polyot în 1963 și a testat cu succes o armă orbitală antisatelită în 1968.

Începând din anii 1970, Uniunea Sovietică a experimentat și utilizarea de mari instalații laser ca armă antisatelit, inclusiv una pe site-ul Terra-3 , cu care să „orbească” temporar sateliții americani. La începutul anilor ’80, Uniunea Sovietică a început, de asemenea, să dezvolte un omolog al sistemului de arme antisatelit lansat de SUA. De asemenea, URSS a lucrat pentru a-și echipa vehiculele cu dispozitive pentru a contracara armele antisatelit ale adversarilor. Un exemplu, în acest sens, a fost o stație de luptă orbitantă dotată cu un laser capabil să respingă orice rachetă antisatelit care se apropie prin „orbirea” senzorilor lor. Stația a fost lansată pe 15 mai 1987, dar lansarea a eșuat și Polyus s-a prăbușit în Pacificul de Sud.

Citește continuarea pe Gândul!