De la rețeta de biscuiți la un sejur la Casa Albă. Relația specială a Reginei Elisabeta a II-a cu SUA

În ianuarie 1960, o scrisoare a sosit la Casa Albă, în Washington, scrisă cu mâna de Regina Elisabeta a II-a. Era pentru președintele Dwight Eisenhower și conținea o rețetă de biscuiți. De aici s-a dezvoltat relația specială dintre Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, scrie Sky News.

„Stimate domnule președinte, văzând o fotografie cu dumneavoastră în ziarul de astăzi în fața unui grătar în care frigeți prepelițe, mi-am amintit că nu v-am trimis niciodată rețeta de drop scones (biscuiți – n.r.), pe care vi i-am oferit la Balmoral. Acum, mă grăbesc să o fac și sper că le veți găsi de succes”, i-a scris Regina Elisabeta a II-a, președintelui SUA, Dwight Eisenhower, la 1 ianuarie 1960.

• De ce se prăbușește producția de vodcă în Rusia?
• Cel puțin două persoane au murit într-o serie de cutremure în Guatemala

Regina își onora o promisiune culinară pe care i-o făcuse cu un an înainte.

Elisabeta i-a întâlnit pe toți președinții americani de la Eisenhower încoace

Dar iată, pentru posteritate, indicațiile Reginei Elisabeta a II-a pentru un președinte privind biscuiții: În general, pun mai puțină făină și lapte, dar folosesc celelalte ingrediente așa cum sunt indicate”, scria regina. „Am încercat, de asemenea, să folosesc sirop de trestie de zahăr sau melasă în loc de numai zahăr și cred că și asta poate fi foarte bun. Cred că amestecul trebuie bătut foarte mult în timpul preparării și nu ar trebui să stea prea mult timp înainte de a fi gătit”.

Scrisoarea scrisă de mână, informală, este un indiciu al unei relații apropiate și, poate, un indiciu a ceea ce avea să devină o „relație specială” de durată între Marea Britanie și America.

În calitate de regină, Elisabeta i-a întâlnit pe toți președinții americani de la Eisenhower încoace, cu excepția unuia singur, dar el a fost cel cu care a avut cea mai strânsă legătură.

„Al Doilea Război Mondial a fost unul dintre acele conflicte care i-a legat cu adevărat pe oameni”

Ea era prințesa din timpul războiului, iar Eisenhower era generalul din timpul războiului, comandantul suprem aliat în Europa, care a supravegheat Operațiunile Torch în Africa de Nord și Operațiunea Overlord (Ziua Z) în nordul Franței.

S-au întâlnit și au format o legătură în timpul războiului și după război la Londra și la Balmoral.

„Este foarte emoționant pentru că cel de-Al Doilea Război Mondial a fost unul dintre acele conflicte care i-a legat cu adevărat pe oameni”, a spus nepoata președintelui, Susan Eisenhower, pentru corespondentul Sky News în SUA.

„Vorbești despre comandantul suprem al aliaților și despre familia regală care a jucat cu adevărat un rol extraordinar în inspirația Marii Britanii și a lumii în această perioadă cu adevărat foarte periculoasă”, a spus ea. „Aici începe relația specială, dar în același timp serioasă”.

Regina Elisabeta a II-a a fost cea care a ancorat prietenia transatlantică

Prima doamnă a insistat ca cuplul regal să rămână chiar la Casa Albă. Demnitarii străini stau de obicei în Blair House, aflată în apropiere.

„Bunicii mei au insistat ca ea să fie tratată ca un oaspete al familiei, iar ea a stat într-o cameră care era adesea folosită de oaspeții din afara orașului. Dar bunica mea a botezat-o prompt Dormitorul Reginei și a adus-o într-o categorie specială, într-adevăr, în care doar cei mai importanți oaspeți pentru președinte și prima doamnă aveau permisiunea să stea în ea”, își amintește nepoata lui Eisenhower.

Relația specială, citată atât de des, a crescut de aici s-a dezvoltat de-a lungul președințiilor americane.

Regina, și nu politicienii, a fost cea care a ancorat prietenia transatlantică. Politicienii au venit și au plecat. Ea a fost constantă.