Ce au observat cercetătorii după ce au trimis un robot sub Ghețarul Apocalipsei?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un ghețar din Antarctica, supranumit ,,Ghețarul Apocalipsei” din cauza potențialului său de a contribui la creșterea catastrofală a nivelului mării, se topește mai lent decât se estimase anterior.

Dar ghețarul Thwaites din vestul Antarcticii are în continuare probleme. Două noi studii, publicate în revista Nature, arată că, deși ghețarul este izolat de topirea cea mai rapidă, porțiuni din partea inferioară a acestuia au fost sculptate în terase dramatice, cu crevase. Iar aceste formațiuni în trepte se topesc cu repeziciune.

Ghețarul Thwaites este așezat peste o depresiune în formă de castron, care se înclină în sus spre mare, ceea ce înseamnă că o mare parte din gheață se află sub nivelul mării.

Din acest motiv, dacă ghețarul se retrage prea mult, s-ar putea prăbuși rapid, contribuind direct la creșterea nivelului mării cu 0,5 metri în câteva secole, potrivit unui comentariu al lui Craig McConnochie, care însoțește cele două noi studii.

McConnochie studiază dinamica fluidelor din mediul înconjurător la Universitatea Canterbury din Noua Zeelandă, dar nu a fost implicat în noile cercetări.

Ghețarul ar putea contribui la creșterea catastrofală a nivelului mării

Cele două studii au fost realizate în cadrul International Thwaites Glacier Collaboration, un efort comun al Regatului Unit și al SUA pentru a măsura ghețarul Apocalipsei. Pentru studiul lor, cercetătorii au forat o gaură de 587 m prin secțiunea plutitoare a ghețarului, la aproximativ 2 kilometri de locul în care ghețarul atinge fundul mării – cunoscut sub numele de linia de împământare a ghețarului. Apoi au fixat un instrument la 1,5 m sub partea inferioară a gheții pentru a măsura temperatura, concentrațiile de sare, viteza fluxului de apă și rata de topire.

Cercetătorii au constatat că, pe o perioadă de observare de nouă luni, rata de topire a gheții în această secțiune relativ orizontală a ghețarului a fost mai lentă decât au prezis modelele computerizate, cu aproximativ 2 – 5 m de pierdere de gheață pe an.

Motivul pentru această rată de topire a fost faptul că partea inferioară a gheții a fost amortizată de un strat de apă proaspătă de topire.

„Această stratificare izolează platoul de gheață și încetinește rata de topire, chiar dacă temperaturile oceanului rămân cu câteva grade peste punctul de topire”, a scris McConnochie.

O rată de topire mai lentă decât se așteptau oamenii de știință

Forajul le-a permis, de asemenea, oamenilor de știință să se uite în lumea subterană a gheții pentru o a doua linie de cercetare. Britney Schmidt, cercetător al Pământului și al atmosferei la Universitatea Cornell, și colegii săi au folosit gaura pentru a lansa un robot cilindric numit Icefin sub platoul de gheață pentru a investiga zona de împământare greu accesibilă, scrie LiveScience.

Acolo, ei au descoperit că partea inferioară a gheții nu este netedă și orizontală, ci în trepte, într-o serie de terase, cu pereți verticali de până la 6 m înălțime. Aici, echipa a găsit, de asemenea, numeroase fisuri, cunoscute sub numele de crevase, unde topirea se producea rapid.

La aceste fisuri și suprafețe verticale, echipa a constatat o rată de topire de până la 30 m, de pierdere de gheață pe an.

„Vedem crevase și, probabil, terase, de-a lungul ghețarilor care se încălzesc, precum Thwaites. Apa caldă intră în crăpături, contribuind la uzura ghețarului în punctele sale cele mai slabe”, a declarat Schmidt într-un comunicat.

Iar dacă Ghețarul Apocalipsei se topește, este posibil ca și alții din apropiere să îl urmeze, iar aceste evenimente ar putea crește nivelul mării cu până la 3 m în câteva mii de ani, a adăugat Schmidt.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cercetătorii au descoperit un nou tip de gheață cu o organizare moleculară dezastruoasă

Ghețarii din Groenlanda s-ar topi de 100 de ori mai repede decât credeau cercetătorii

Prăbușirea parțială a unui ghețar a declanșat un tsunami subacvatic

O treime din ghețarii Patrimoniului Mondial vor dispărea până în 2050