Cercetătorii au descoperit un nou tip de gheață cu o organizare moleculară dezastruoasă

Un nou tip de gheață ne schimbă percepția despre apă, deoarece oamenii de știință au descoperit o structură înghețată, care reflectă mai bine aranjamentul molecular al unui lichid, în ciuda faptului că este un solid. Noul tip de gheață este amorf, ceea ce înseamnă, în esență, că organizarea moleculelor sale este dezastruoasă.

Descoperirea este una fascinantă, deoarece gheața obișnuită de pe Pământ este foarte organizată, devenind un solid prin formarea de cristale structurate într-o formă rigidă. Găsirea unui nou tip de gheață amorfă nu a fost, totuși, un accident, și a apărut, de fapt, datorită unui joc unic cu mingea în cupă.

• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!
• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?

Studiul a fost publicat în jurnalul Science.

Denumirea științifică a acestui joc este „ball milling”. În acest studiu a fost folosită pentru a scutura gheață obișnuită împreună cu bile de oțel într-un borcan înghețat la minus 200 de grade Celsius, potrivit IFL Science.

Gheața amorfă cu densitate medie

„Am scuturat gheața ca un nebun pentru o bună perioadă de timp și am distrus structura cristalină. Mai degrabă decât să sfârșească în bucăți mici de gheață, ne-am dat seama că am descoperit un tip de lucru cu totul nou, cu niște proprietăți remarcabile”, a declarat autorul principal, dr. Alexander Rosu-Finsen.

Amestecarea bilelor a produs anterior o formă necunoscută de gheață amorfă cu molecule dezorganizate, care au avut aceeași densitate ca apa lichidă. Ca atare, a fost numită gheață amorfă de densitate medie (MDA).

„Cunoaștem 20 de forme de gheață cristaline, dar doar două dintre tipurile principale de gheață amorfă au fost descoperite anterior, cunoscute sub numele de gheață amorfă cu densitate mare și gheață amorfă cu densitate mică. Există un decalaj imens de densitate între acestea, iar înțelepciunea acceptată a fost că nu există gheață în acest decalaj de densitate […]”, a declarat autorul principal, profesorul Christoph Salzmann de la University College London (UCL) Chemistry, din Marea Britanie.

Apa ar putea explica existența gheții amorfe de densitate medie

Structura moleculară dezorganizată a MDA înseamnă că se reasamblează ca „un fel de apă în stop-cadru”. „Aceasta este o descoperire neașteptată și destul de uimitoare”, a declarat coautorul, profesorul Andrea Sella, tot de la UCL Chemistry.

Profesorul Salzmann a spus că modelele existente de apă ar trebui să fie retestate.

„Acestea ar trebui să poată explica existența gheții amorfe de densitate medie. Iar acesta ar putea fi punctul de plecare pentru a putea explica, în sfârșit, apa lichidă”, a spus prof. Salzmann.

Așadar, aceasta ar putea fi un fel de „extraterestru” atunci când vine vorba de gheața terestră și chiar există motive să credem că ar putea exista în afara acestei lumi.

Un tip de gheață care ar putea acoperi sateliții lui Jupiter și Saturn

Cercetătorii sugerează că MDA ar putea pluti în interiorul sateliților de gheață din Sistemul Solar exterior. Acest lucru se datorează faptului că giganții gazoși Jupiter și Saturn ar putea, în mod fezabil, să exercite forțe de maree care acționează asupra sateliților de gheață într-un mod similar cu amestecarea bilelor.

O altă descoperire curioasă cu privire la MDA a fost că, atunci când a fost încălzită și recristalizată, aceasta a eliberat o cantitate enormă de căldură. O astfel de reacție ar putea da naștere unor „cutremure de gheață” pe sateliți precum Ganymede, care sunt acoperiți cu un strat gros, deoarece gheața se sparge și se deplasează într-un mod similar cu mișcările tectonice care creează cutremure pe suprafața planetei noastre.

Vă mai recomandăm și: 

Telescopul Webb a descoperit cea mai rece gheață din Universul cunoscut

Cercetătorii au descoperit că viața ar putea înflori sub gheața din Antarctica. Cum este posibil?

„Clătite de gheață” ciudate, observate pe un râu din Scoția

„Anomaliile magnetice” care protejează gheața de pe Lună. Cum explică cercetătorii fenomenul?