Un neurocercetător explică de ce unii oameni sunt mai curioși decât alții

Curiozitatea este o forță motrică fundamentală a învățării și evoluției umane. Ne atrage spre incertitudine, stimulându-ne să descoperim cum funcționează lumea și să ne extindem cunoștințele, explică Celeste Kidd, cercetător în neuroștiințe la Universitatea California din Berkeley.

Curiozitatea poate fi definită ca dorința de a explora, descoperi și învăța lucruri noi. Este o stare de spirit care ne face să ne simțim atrași de necunoscut și ne îndeamnă să căutăm răspunsuri la întrebările pe care le avem, conform Focus.

• Microbiomul intestinal, puternic afectat de alimente și poluare. Cercetătorii au fost „surprinși”
• Care este principala diferență dintre super-gripă și răceală?

Curiozitatea este alimentată de incertitudine. Ne dorim să învățăm lucruri care sunt puțin mai surprinzătoare și mai noi decât ceea ce știm deja, dar nu prea mult. Această dorință de a reduce incertitudinea ne motivează să explorăm și să descoperim.

Ce este de fapt curiozitatea?

Copiii au o curiozitate naturală și intensă, fiind atrași de o gamă largă de subiecte. Pe măsură ce creștem, curiozitatea noastră se poate concentra pe domenii specifice de interes. Cu toate acestea, este important să cultivăm curiozitatea pe tot parcursul vieții, explorând noi domenii și punând întrebări.

Există o trăsătură de personalitate numită „deschidere către experiență” care pare să se coreleze cu beneficiile curiozității. Persoanele cu un nivel ridicat de deschidere tind să fie atrase de lucruri noi și să aprecieze diversitatea în grupurile și experiențele lor sociale. „Pe scurt, cineva se naște curios”, explică Charan Ranganath, cercetător în neuroștiințe la Universitatea California din Davis.

„În schimb, bănuim că anxietatea poate reduce curiozitatea, deși nu avem încă suficiente dovezi pentru a fi siguri. Dacă ești anxios, vei avea îndoieli cu privire la capacitatea ta de a face față neprevăzutului. De exemplu, unii copii care se confruntă cu o problemă dificilă de matematică ar putea fi împinși de curiozitate să o rezolve. Alții ar putea să vadă acea problemă și să concluzioneze că nu o pot rezolva, iar apoi să devină anxioși în legătură cu matematica în general”.