Cum se prepară „înghețata caldă”, desertul-vedetă al iernii?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cofetarul italian Giampaolo Grazioli, stabilit în Noua Zeelandă, a propus în 2013 o creație aparte în gelateria sa din Auckland: înghețata caldă de ciocolată și alune. Desertul este acoperit cu o crustă de ciocolată neagră temperată, încălzită păstrând miezul moale și cremos.

În capitala Italiei, o apariție recentă este „Il Gelato Caldo di Roma”, prezentată de Giuffrè Forno & Gelato în noua lor locație din cartierul Prati. Conceput special pentru sezonul rece și ușor de luat „to go”, desertul constă într-un pahar cu zabaione fierbinte, în care este așezată o cupă de înghețată, completată cu un strat generos de frișcă.

• Ce se întâmplă cu vremea în România până la sfârșitul acestei săptămâni?
• Prețul petrolului a scăzut sub 100 de dolari pe baril

Alessandro Giuffrè mărturisește pentru La Stampa, că ideea a pornit din dragostea lui pentru zabaione: „Îl ador încă din copilărie. L-aș savura oricând, sub orice formă.” Rețeta folosește o frișcă densă, obținută dintr-un echilibru între smântână și mascarpone. Aceasta vine însoțită cu două pudre aromatice – una aurie, evocând lumina sărbătorilor de iarnă, și alta din zmeură deshidratată, pentru un plus de prospețime și aciditate naturală.

Esența preparatului: fără lapte, ci doar frișcă bătută cu zahăr

Renumita gelaterie Fassi, un nume de referință în istoria Romei, a inclus de-a lungul timpului în meniu și înghețata caldă. Aceasta este o versiune asemănătoare cu mousse-ul sau semifreddo-ul, disponibilă în arome precum cremă, ciocolată, gianduia sau fructe de pădure. Deși nu este un produs permanent, rămâne apreciat de cunoscători.

Andrea Fassi dezvăluie esența preparatului: fără lapte, ci doar frișcă bătută cu zahăr. Pentru varianta cu zabaione, gălbenușurile, zahărul și vinul marsala sunt gătite separat. Ele sunt apoi integrate treptat în frișcă, rezultând un desert fin, aromat și servit la o temperatură pozitivă.

Înghețata caldă – gelato caldo – arată că dulciurile nu trebuie să urmeze reguli stricte de sezon. Chiar și în mijlocul iernii, combinația între elemente calde și reci, texturi cremoase și aerate, tradiție și inovație, creează o experiență aparte – transformând un aparent paradox într-o delicatesă autentică.