Ce spune știința despre legătura dintre proteine și îmbătrânire?

Legătura dintre proteine și îmbătrânire e mai complexă decât pare: nu doar cantitatea contează, ci și tipul de proteine consumate. Cercetările arată că anumite diete sărace în proteine pot prelungi viața cu până la 30%, în timp ce excesul de proteine animale accelerează îmbătrânirea celulară.

Ideea că a mânca mai puțin prelungește viața există de milenii. Prima dovadă științifică solidă a apărut în anii 1930, atunci când cercetătorul american Clive McCay a descoperit că șobolanii cu dietă restrictivă trăiau aproape de două ori mai mult. Efectul a fost confirmat ulterior la zeci de specii, de la drojdii la câini, conform BBC.

• Cercetătorii au creat o tehnologie prin care un esofag poate fi construit cu celulele pacientului
• O populație umană din Munții Anzi a evoluat o abilitate genetică neobișnuită

Cel mai mare studiu pe oameni a urmărit participanți care și-au redus aportul caloric cu 12% timp de doi ani. Au slăbit în medie 8 kg și au înregistrat scăderi ale colesterolului, tensiunii arteriale și inflamațiilor.

Cercetările recente arată că nu toate proteinele sunt la fel. Șoarecii cu dietă săracă în proteine au trăit cu 30% mai mult decât cei hrăniți cu hrană bogată în proteine. Mai specific, reducerea aminoacizilor cu lanț ramificat (BCAA) a prelungit viața șoarecilor masculi cu 30%. Reducerea izoleucinei a adăugat 33% în plus. Echilibrul e delicat: prea puțină metionină prelungește viața, dar sub un anumit prag provoacă efecte grave.

Un studiu din 2025 sugerează că dietele sărace în proteine reduc și deteriorarea ADN-ului, prin scăderea producției de radicali liberi care cauzează mutații celulare.

Un studiu din 2014 a arătat că persoanele de 50 de ani care consumau sub 45 g de proteine zilnic trăiau cu aproximativ patru ani mai mult decât cele care consumau 90 g. Dar la persoanele de peste 65 de ani, efectul e invers – masa musculară scade odată cu vârsta, iar proteinele ajută la menținerea ei.

Proteinele vegetale par să nu prezinte același risc crescut de deces. Un motiv ar fi conținutul mai scăzut de metionină față de proteinele animale.

Rapamicina, un medicament care activează același mecanism celular ca restricția alimentară, face șoarecii să trăiască cu până la 60% mai mult. Medicamentele pentru diabet și agoniștii GLP-1 precum Ozempic produc efecte similare prin reducerea aportului caloric.

Dacă vreunul dintre aceste medicamente va putea înlocui decenii de dietă strictă rămâne de văzut – studiile clinice pe oameni abia încep.