Ce spune psihologia despre oamenii care au gânduri negre?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Gândurile negre, ciudate, tulburătoare sau chiar violente care îți trec prin minte nu înseamnă că ești o persoană rea. 94% dintre oameni le au, iar psihologii spun că sunt o parte normală a condiției umane, periculoase doar atunci când reacționezi greșit la ele.

Un gând intruziv este orice gând aleatoriu care apare de la sine, adesea în contradicție cu valorile tale. Psihologii îl numesc „egodistonic”. Diferența față de o îngrijorare obișnuită este că îngrijorarea are o bază logică. Gândurile negre, intruzive, apar fără un motiv aparent.

• Un bărbat care a curățat un rău poluat, anchetat pentru că nu avea autorizație
• România a cerut Comisiei Europene schimbarea statutului ursului brun

Sunt normale? Da. Psihologul prof. Jack Rachman a demonstrat experimental în anii ’70 că aproape 80% dintre persoanele fără afecțiuni psihiatrice aveau gânduri clasificabile drept intruzive. Un studiu din 2014, realizat pe 777 de persoane din 13 țări, a confirmat: 94% au avut cel puțin un gând intruziv în ultimele trei luni.

„Cred că este pur și simplu o realitate a condiției umane”, spune prof. Adam Radomsky de la Universitatea Concordia din Montreal.

Problema nu este gândul în sine, ci reacția la el. „Dacă te gândești: Ce fel de persoană are acest gând?, de acolo un gând intruziv poate deveni o obsesie”, explică prof. Mark Freeston de la Universitatea Newcastle. Obsesiile repetitive sunt caracteristice TOC, PTSD și altor afecțiuni psihice.

Semnul de alarmă: gândul apare tot mai des, devine intens și greu de ignorat. Unii ajung la compulsii – verificări repetate, numărare, ritualuri – pentru a-l ține sub control.

Specialiștii recomandă să nu respingi și să nu eviți gândul, ci să te concentrezi pe ce contează. Somnul și alimentația sănătoasă ajută. Dacă gândurile devin copleșitoare, terapia cognitiv-comportamentală și terapia de expunere sunt tratamente cu eficiență dovedită.

„Avem control complet asupra a ceea ce alegem să gândim și să facem”, spune Radomsky.

„Este mult mai util să vorbim despre minte și comportament decât despre neurobiologie”.