Mirosul asfaltului ud după ploaie trezeșite în mulți dintre noi o senzație imediată de familiaritate și calm, ca și cum ceva din trecut ar reveni pentru o clipă la suprafață. Este o reacție rapidă, greu de explicat pe moment, dar ușor de recunoscut: un amestec de arome provenite din pământul umed, praful și resturile organice depuse pe străzi, care devin perceptibile odată cu primele picături de ploaie. Pentru unii, acest miros aduce cu el amintiri legate de copilărie, de verile în care ploua scurt și străzile se umpleau de abur, sau de serile în care orașul ud degaja o atmosferă liniștitoare. Pentru alte persoane, este pur și simplu o senzație plăcută, greu de exprimat în cuvinte, dar suficient de puternică pentru a schimba starea interioară în doar câteva secunde.
Această reacție are o explicație plauzibilă în felul în care creierul procesează mirosurile și le asociază cu experiențele personale. Un miros întâlnit întâmplător poate readuce în prezent o amintire pe care nu am mai accesat-o de ani întregi, împreună cu emoțiile care au însoțit-o.
Termenul „petrichor”, introdus în 1964 de cercetătorii australieni Isabel Bear și Richard Thomas într-un articol publicat în Nature, descrie mirosul specific care apare atunci când ploaia atinge solul uscat și favorizează eliberarea în aer a unor substanțe aromatice acumulate în sol și pe diferite suprafețe, inclusiv a unor compuși proveniți din plante.
Printre substanțele asociate mirosului de pământ umed se află și geosmina, o moleculă produsă de anumite bacterii din sol, cunoscută pentru aroma ei caracteristică. Oamenii sunt extrem de sensibili la geosmină, putând să o detecteze chiar și atunci când aceasta este prezentă în concentrații foarte mici.
Deși petrichorul a fost studiat în principal în legătură cu solul și vegetația, mirosul perceput pe străzile orașelor poate avea o compoziție diferită, influențată de praful, resturile organice și alte substanțe acumulate pe asfalt și beton. Cu alte cuvinte, ceea ce numim „mirosul asfaltului ud” nu provine neapărat din asfaltul în sine, ci și din materialele aflate pe suprafața acestuia și în împrejurimi.
O cercetare publicată în 2015 în revista Nature Communications, realizată de specialiști de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), a arătat cum picăturile de ploaie care lovesc anumite suprafețe poroase pot produce aerosoli, particule extrem de fine care ajung în aer. Cercetătorii au observat că impactul picăturilor formează mici bule de aer care se sparg, proiectând picături minuscule ce pot transporta substanțe din sol. Acest mecanism oferă o explicație pentru felul în care compușii responsabili de petrichor ajung până la nasul nostru.
Rezultatele nu demonstrează că același mecanism funcționează identic pe toate tipurile de asfalt, dar ajută la înțelegerea mirosului caracteristic ploii.
Legătura dintre miros și memorie are o particularitate neurobiologică importantă. Spre deosebire de alte simțuri, informația olfactivă ajunge la cortexul olfactiv primar fără să treacă mai întâi prin releul talamic caracteristic principalelor căi senzoriale. De aici, informația este procesată prin circuite conectate cu amigdala, implicată în procesarea emoțiilor, și cu hipocampul, esențial pentru formarea și recuperarea amintirilor.
Aceste conexiuni contribuie la capacitatea mirosurilor de a reactiva amintiri autobiografice intense, însoțite uneori de senzația că retrăim un moment din trecut. Nu înseamnă că mirosurile ocolesc complet procesarea conștientă sau că fiecare aromă provoacă automat o emoție, ci că simțul olfactiv are o relație deosebit de strânsă cu mecanismele cerebrale ale memoriei și afectivității.
Cercetările asupra memoriei olfactive au identificat și o particularitate interesantă: amintirile declanșate de mirosuri provin frecvent din primii zece ani de viață. Într-o analiză publicată în 2009, cercetătorii Maria Larsson și Johan Willander au arătat că aceste amintiri tind să fie mai încărcate emoțional și să producă o senzație mai puternică de întoarcere în timp decât amintirile evocate prin indicii vizuale sau verbale.
De aceea, un parfum vag, o adiere de umezeală, un miros de pământ reavăn sau chiar o trecere scurtă printr-o stradă proaspăt udată poate declanșa în noi o emoție neașteptată, uneori însoțită de imagini, sunete și senzații care păreau uitate.
Atunci când miroși asfaltul ud, este posibil să recunoști, fără să-ți dai seama imediat, o parte din atmosfera unor experiențe trecute: poate zilele în care te întorceai acasă de la școală și ploua ușor, poate serile în care luai tramvaiul și orașul mirosea a vară, poate diminețile în care ploua torențial și alergai prin bălți, poate primii ani în care simțeai lumea altfel, mai mare și mai lipsită de grijă.
Pentru cineva care asociază ploaia cu vacanțele, casa copilăriei sau momente petrecute alături de oameni dragi, mirosul străzii ude poate deveni o ancoră afectivă. În schimb, pentru o persoană ale cărei amintiri sunt neplăcute, același miros poate trezi neliniște sau tristețe. Răspunsul emoțional depinde, așadar, nu doar de compușii pe care îi percepem, ci și de istoria personală pe care o asociem cu ei.
Psihologul Rachel Herz, cercetătoare în domeniul memoriei olfactive, explică într-o analiză publicată în 2016 în revista Brain Sciences că mirosurile asociate amintirilor autobiografice pozitive pot îmbunătăți dispoziția și pot contribui la reducerea unor reacții fiziologice legate de stres. Efectul nu este însă universal și nu transformă mirosul ploii într-un tratament, ci arată cât de puternică poate fi relația dintre experiențele personale și senzațiile olfactive.
Nu există, în sursele științifice analizate, o demonstrație directă că mirosul asfaltului după ploaie produce nostalgie sau calm în mod specific. Există însă suficiente cercetări despre petrichor și memoria olfactivă pentru a înțelege de ce o aromă atât de obișnuită poate avea, pentru anumite persoane, o încărcătură emoțională profundă.
Poate tocmai de aceea, când ploaia se oprește și mirosul străzii ude se ridică în aer, uneori nu avem impresia că descoperim ceva nou, ci că regăsim, pentru câteva clipe, un loc, un om sau o parte din noi pe care timpul o îndepărtase.
Mirosul specific pământului după ploaie poate fi mai intens în timpul unei ploi ușoare decât în timpul unei furtuni puternice.
Cercetătorii MIT au observat experimental că picăturile care lovesc anumite suprafețe poroase cu viteze mai mici sau moderate pot produce mai mulți aerosoli decât cele care cad cu viteză mare.
Prin intermediul acestor particule, compușii odorifici din sol pot fi transportați în aer.
Surse:
https://www.nature.com/articles/201993a0
https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2019/apr/19/smell-rain-heatwave-love-word
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27447673/
Scanările cerebrale ar putea explica de ce fețele generate artificial par „hiperreale”