„Creierul de mămică” nu este doar un mit, dezvăluie un studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

A doua sarcină nu repetă transformările din prima. Remodelează creierul diferit, iar ceața pe care o simt mamele coexistă cu o îmbunătățire reală pe care scanările abia acum o cartografiază.

Un studiu făcut în 2026 de Amsterdam UMC a urmărit 110 femei pe parcursul mai multor sarcini. Concluzia este clară: creierul nu trece prin aceeași transformare de fiecare dată, notează artfulparent.com.

• Ce spune psihologia despre oamenii care își fac operații estetice?
• Care sunt țările europene în care se muncește cel mai puțin?

Prima sarcină modifică zona din creier responsabilă de empatie. Mama devine mai bună la citirea nevoilor copilului și la anticiparea reacțiilor lui. A doua sarcină antrenează zonele din creier care controlează atenția și mișcarea. Mama devine capabilă să urmărească mai multe lucruri deodată și să reacționeze fizic înainte de a gândi conștient.

Aproximativ 80% dintre mame raportează că se simt afectate cognitiv în sarcină. Cercetătorii spun că imaginea este mai complexă. Scanările arată specializare, nu declin. Cele două afirmații nu se exclud reciproc.

Echipa din Amsterdam a observat că femeile cu cea mai pronunțată reorganizare cerebrală au avut mai puține simptome depresive. Remodelarea pare să aibă un efect protector pe care experiența trăită nu îl poate percepe.

Cercetările sugerează că transformările includ: distingerea plânsului de suferință de cel jucăuș, schimbarea atenției fără a pierde firul, executarea răspunsurilor fizice înainte ca mintea să fi înregistrat amenințarea și menținerea simultană a doi copii în câmpul de atenție.

„Creierul de sarcină”, „creierul de mămică” – cultura a tratat mereu aceste schimbări ca pe un declin. Cercetările recente sugerează că specializarea era confundată cu pierderea. Cultura occidentală nu a avut vocabular pentru o îmbunătățire care costă ceva.

Neurologul Susana Carmona, a cărei carte urmărește această cercetare, spune că neuroștiința confirmă acum ceea ce mamele au intuit de mult. Ceața este reală. Dar sensul pe care l-am dat-o nu era sensul pe care creierul i l-a atribuit.