Cum alege și organizează creierul informațiile pentru a interpreta ceea ce vedem?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Creierul primește permanent un volum uriaș de informații de la ochi, însă nu toți neuronii – celulele nervoase – procesează imaginile în același mod. Un nou studiu explică modul în care aceste celule organizează și selectează informațiile pentru a interpreta ceea ce vedem.

Cercetarea, publicată în revista iScience, a fost realizată pe șoareci și s-a concentrat asupra cortexului vizual, regiunea creierului responsabilă de interpretarea imaginilor.

Neuronii primesc mii de semnale prin conexiuni numite sinapse, dar nu reacționează la toate la fel. Oamenii de știință au descoperit că aceștia urmează anumite „reguli” pentru a decide ce informații sunt importante.

Pentru studiu, cercetătorii au urmărit activitatea neuronilor în timp ce șoarecii priveau imagini alb-negru aflate în mișcare. Cu ajutorul unor tehnici speciale, ei au putut observa cum se activează diferite părți ale neuronilor atunci când procesează informația vizuală.

Rezultatele au evidențiat câteva mecanisme-cheie

Semnalele aflate mai aproape de centrul neuronului au mai multă influență. Conexiunile nervoase situate aproape de corpul principal al neuronului joacă un rol mai important în modul în care acesta răspunde la imaginile văzute.

Neuronii lucrează în „echipe” mici de semnale. Semnalele similare tind să se grupeze în zone mici ale neuronului și să acționeze împreună, ceea ce pare să ajute creierul să distingă mai clar formele și mișcarea.

Nu toate ramificațiile neuronului au același rol. Unele prelungiri ale neuronilor primesc mai multe informații vizuale directe, în timp ce altele combină informații din mai multe zone ale creierului.

Detaliile vizuale contează cel mai mult. Cel mai important factor pentru activarea neuronilor a fost orientarea imaginilor: de exemplu, direcția sau unghiul liniilor și formelor observate.

Cercetătorii spun că descoperirea ajută la înțelegerea modului în care creierul construiește imaginea lumii din jurul nostru. Totodată, ar putea contribui, pe viitor, la studierea unor tulburări neurologice sau de dezvoltare care afectează procesarea informațiilor vizuale.