Duminica de altădată: ziua în care nu trebuia să faci nimic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Duminicile copilăriei erau, pentru unii oameni, zile în care timpul părea să curgă altfel. Nu existau presiunea de a fi productiv, planuri încărcate sau sentimentul că trebuie neapărat făcut ceva. Era timp pentru familie, prieteni, o carte, un film la televizor, jocuri de societate, cărți de joc sau o plimbare fără alt scop decât plăcerea de a ieși din casă.

Într-o perioadă în care magazinele erau închise duminica, iar în anumite regiuni nici cinematografele, piscinele sau puburile nu funcționau, posibilitățile de consum și divertisment erau limitate. Ceea ce putea părea frustrant devenea, în realitate, o formă de eliberare: nu mai exista tentația de a transforma ziua liberă într-o succesiune de activități.

Pentru copii, plictiseala făcea parte din această experiență. Fără calculatoare personale și cu mai puține activități organizate, trebuiau să găsească singuri modalități de a-și petrece timpul. Era o abilitate pe care părinții de astăzi, presați să umple fiecare zi a copiilor cu activități, riscă să o subestimeze.

Un alt element important era caracterul colectiv al duminicii. Era aceeași zi liberă pentru toată lumea, iar ritmul întregii societăți devenea mai lent și mai liniștit. Acest lucru s-a schimbat odată cu apariția comerțului de duminică, susține Siân Dudley, într-o scrisoare publicată de The Guardian.

O cititoare franceză adaugă însă că ideea unei „duminici franceze” dedicate exclusiv relaxării nu descrie neapărat realitatea. Pentru ea, farmecul zilei constă mai ales în faptul că magazinele sunt, de regulă, închise, cu excepția brutăriilor dimineața. Restricția îi determină pe oameni să se orienteze către alte activități: plimbări în natură, jocuri de societate sau mese prelungite alături de familie.

În acest sens, duminica devine o zi în care oamenii se bucură de ceea ce au deja la îndemână, în loc să caute permanent lucruri noi pe care cred că trebuie să le cumpere pentru a fi mai fericiți.

„Nu sunt deloc imună la atracția consumului de masă, dar îmi place să fiu scoasă, fără să vreau, din raza lui de acțiune de existența acestei duminici franceze”, mărturisește cititoarea.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Poate sunetul să reducă stresul? Cum începe industria auto să folosească neuroștiința pentru experiențe de călătorie mai relaxante

Specialiștii explică de ce așa-zisa relaxare pe telefon este doar o iluzie

Cum știi dacă pisica ta este relaxată și fericită? Se mai numește „zâmbetul pisicii”

Cel mai bun suc pentru o viață lungă. Cum ne ajută să fim mai relaxați și mai puțin stresați?