Un şobolan paralizat a reuşit să meargă, oferind noi speranţe oamenilor cu leziuni la măduva spinării (VIDEO)

Metoda combină stimularea măduvei spinării cu terapia asistată de roboţi. Gregoire Courtine, conducătorul studiului, afirmă că secretul succesului înregistrat de această metodă constă în motivarea şobolanilor în a participa la propria reabilitare.

„La început, animalul se zbate şi este foarte dificil de lucrat cu el”, a spus Courtine, conducătorul Fundaţiei Internaţionale a Paraplegicilor din cadrul École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL). „Apoi, prima dată când reuşeşte să meargă, animalul este surprins. Se uită la tine de parcă ar spune «Wow, am mers!»”, a relatat Courtine.

• Primul Nobel românesc. Povestea fabuloasă a geniului Palade
• Cum a renunţat Victor Babeş la teatru pentru medicină, după moartea surorii sale. A făcut apoi…

Şobolanii au prezentat, de asemenea, o creştere extraordinară a numărului de conexiuni dintre creier şi măduva spinării. Astfel, după antrenament numărul acestora a crescut de 3 ori.

„Cortexul motor a dezvoltat noi căi pentru a relua controlul asupra zonei situată sub leziune. Acest lucru este cu adevărat fascinant”, a spus Courtine. „Ceea ce am observat a fost o amplă reorganizare a sistemului nervos central, nu doar la nivelul leziunii, ci în cadrul creierului, a trunchiului cerebral şi a măduvei spinării”, a adăugat cercetătorul.

Terapia combină stimularea electro-chimică a măduvei spinării (simulând astfel semnalele pe care creierul le-ar transmite în mod normal pentru a iniţia mişcare în membre) cu un dispozitiv care ajuta şobolanii să stea în poziţie verticală.

Hamul robotizat în care era pus şobolanul nu îl ajuta să meargă înainte, dar îi stabiliza poziţia, permiţându-i să nu cadă în lateral.

Pentru a stimula şobolanul să meargă, în faţa acestuia a fost amplasată o bucată de ciocolată. În curând, toţi şobolanii care au participat la experiment au început să meargă. După 5-6 săptămâni, pe măsură ce abilităţile acestora s-au îmbunătăţit, şobolanii urcau în mod voluntar trepte, ocoleau obstacole şi chiar sprintau, toate acestea fără a mai fi nevoie să fie stimulaţi cu ciocolată.

„Am avut o rată de succes foarte mare cu aceste animale. În toate animalele tratate s-a observat o recuperare a capacităţii de mişcare voluntară”, a declarat Courtine, adăugând că peste 100 de şobolani de laborator au fost folosiţi în cadrul testelor.

Courtine speră să folosească această terapie pe oameni în următorii doi ani. Cercetătorii din cadrul EPFL coordonează un proiect în valoare de 9 milioane de euro, intitulat NeuWalk, ce are ca scop proiectarea unei neuroproteze pentru măduva spinării ce va permite oamenilor să meargă.

„Ceea ce am observat la şobolani – plasticitatea şi nivelul extraordinar al recuperării – este foarte surprinzător. Acum avem nevoie să optimizăm aceste sisteme pentru oameni şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a îmbunătăţi recuperarea funcţională a persoanelor ce suferă de leziuni la măduva spinării”, a concluzionat Courtine.

Surse: AFP, Science, EPFL