Conform mitologiei romane, povestea lui Romulus și Remus, frați gemeni, reprezintă, în cele din urmă chiar povestea genezei Cetății Eterne. Cei doi erau copiii lui Marte, zeul războiului, și ai Rheei Silva. Născuți în Alba Longa, au fost văzuți ca o amenințare pentru regele Amulius și, astfel, pentru a se salva el a ordonat abandonarea copiilor pe malurile râului Tibru. Nou-născuții au fost lăsați să moară, dar Tiberiu, tatăl mitologic al râului, i-a salvat și au supraviețuit sub îngrijirea lui. O lupoaică i-a alăptat într-o peșteră iar mai târziu, au fost adoptați de un păstor, Faustulus. Fără să știe fie conștienți de identitatea lor, cei doi au crescut lucrând ca fermieri și păstori. Dar, indiferent cât de departe au ajuns de la părinții lor naturali abilitățile lor de conducere înnăscute i-au ajutat să adune mulți susținători. Din cauza implicării în luptele pentru putere, Remus a fost închis la Alba Longa, chiar locul în care s-a născut. Regele și bunicul lui Remus i-a suspectat identitatea reală, între timp, Romulus era ocupat să caute modalități de a-și elibera fratele. În timp ce toate acestea aveau loc, amândoi au aflat despre identitatea lor reală și și-au unit forțele cu bunicul lor pentru a-și recâștiga tronul, pe care acesta îl pierduse în fața unui rival. În cele din urmă, cei doi au decis să fondeze un nou oraș, dar Romulus a preferat Dealul Palatin, iar Remus a vrut să Dealul Aventin. Întrucât nu au putut ajunge la un acord, au cerut zeilor să-i ajute oferindu-le semne. Romulus a văzut 12 păsări și a pretins victoria, în timp ce Remus a văzut doar șase. Acest lucru a dat naștere unei noi dispute și în cele din urmă Remus a fost ucis de către fratele său. Pe bazele acestui fraticid, Romulus a continuat să ridice Roma.