Orzul era un element esențial în Grecia antică, deoarece constituia o mare parte din dieta sportivilor. Sportivii romani au urmat exemplul și au făcut și ei din orz o parte integrantă a dietei lor de antrenament. A fost faimos în special în rândul gladiatorilor romani care erau cunoscuți și sub numele de hordeari care însemna „mâncători de orz” sau „bărbați de orz”. Orzul, fiind o sursă bogată de carbohidrați, i-a ajutat să se îngrașe și să mențină un fizic spectaculos pentru a mulțumi publicul. Gladiatorilor li se servea orz încolțit și rețetă similară de orz preparat a fost servită și în armata romană ca hrană de bază. Înmugurirea a ajutat la transformarea boabelor de orz tari într-o pastă densă, dar ușor de digerat, care avea avantajul suplimentar de a fi bogată în nutrienți. Cultivarea orzului a fost relativ ușoară, deoarece orzul este adaptabil și rezistent. Din această cauză, istoricii cred că orzul a fost cel mai popular tip de cereale din epoca republicană.