Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur

Hirohito s-a născut în Palatul Aoyama în Tokyo. A fost primul băiat al Prinţului Moştenitor Yoshihito (viitorul Împărat Taishō) şi al Prinţesei Sadako (viitoarea Împărăteasă Teimei).

• Carol al II-lea, între luciditate politică și capitulare diplomatică
• Ziua în care Lady D şi Prinţul Charles şi-au făcut publică logodna

Potrivit tradiţiei, Hirohito a fost separat de părinţii săi şi, împreună cu fratele său mai mic, Yasuhito (viitorul Prinţ Chichibu), a fost dat în grija unui amiral pensionat, contele Kawamura Sumiyoshi, şi a soţiei acestuia. Prinţul Hirohito a mers la şcoala de băieţi Gakushuin din 1908 până în 1914, apoi la institutul special al prinţilor moştenitori (Tōgū-gogakumonsho), din 1914 până în 1921. El a primit o pregătire militară de la amiralul Heihachirō Tōgō (care a fost comandant al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez). De la Shigetake Sugiura a primit învăţături despre morală, filosofie şi religie, iar cu Kurakichi Shiratori a făcut pregătire istorică. Toţi aceşti trei profesori ai lui erau naţionalişti fervenţi, dar şi apărători ai unei monarhii divine, dar constituţională şi parlamentară, după modelul domniei împăratului Meiji.

La moartea bunicului, Împăratul Meiji, la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron, iar el a devenit moştenitor al coroanei. A fost investit oficial cu titlul de prinţ moştenitor la 2 noiembrie 1916. În 1921 a făcut un tur de şase luni prin Regatul Unit, Franţa, Italia, Olanda (Ţările de Jos) şi Belgia, fiind astfel primul prinţ ce a călătorit în străinătate. La întoarcerea sa în Japonia a devenit conducător al Japoniei, pe 29 noiembrie 1921, în spatele tatălui său, ce suferea de o boală mintală.

S-a familiarizat cu noua sa poziţie prin efectuarea obligaţiilor cotidiene ale tatălui său: deschiderea sesiunii anuale a Dietei Imperiale, semnarea actelor, decretelor şi legilor, realizarea ritualurilor Shintō.

În 1923, a fost promovat la rangul de colonel-locotenent în armată şi marină, iar doi ani mai târziu la cel de colonel.

Acuzat că a încurajat derapajele totalitare

Pe 25 decembrie 1926 Hirohito a urcat pe tron în urma decesului tatălui său, Yoshihito. În acest fel era Taishō o fost urmată de o nouă eră, era Shōwa (Pacea Iluminată).

În noiembrie 1928, succesiunea împăratului a fost confirmată prin ceremonie (Sokui no rei) care simboliza atât „înscăunarea” cât şi „încoronarea” (Shōwa no tairei-shiki).

Prima parte a domniei lui Hirohito a fost o luptă împotriva crizei economice şi o cursă pentru înarmare, prin mijloace legale, cât şi ilegale. Armata Imperială Japoneză şi Marina Imperială Japoneză a avut mereu parte de veto în formarea cabinetelor începând din 1900 şi între 1921 şi 1944 fiind nu mai puţin de 64 de incidente ale violenţei politice.

Hirohito a fost foarte aproape de a fi asasinat de o grenadă aruncată de activistul pentru independenţa coreeană Lee Bong-Chang în Tokyo, pe 9 ianuarie 1932.

Un alt caz de asasinare a fost cel al Prim-ministrului interimar Tsuyoshi Inukai în 1932, ce s-a marcat prin sfârşitul controlului militar asupra civililor.

Pe parcursul domniei sale în perioada celui de-al doilea război mondial, adevărata putere a fost deţinută de generalul Hideki Tojo şi de junta sa militară.

Unii istorici consideră că Hirohito a încurajat derapajele totalitare şi că a participat activ la luarea marilor decizii, susţinând politica expansionistă. Alţii susţin că, de fapt, Împăratul era doar o marionetă în mâinile liderilor militari.

După capitularea Japoniei, în august 1945, Hirohito şi-a păstrat tronul, în timp ce mulţi dintre liderii militari niponi au fost judecaţi pentru crime de război.

La 15 august 1945 el s-a adresat pentru prima dată naţiunii, prin intermediul radioului, cerând supuşilor săi să „suporte insuportabilul” şi să accepte depunerea armelor.

Împăratul a promis cooperare totală cu ocupantul american şi s-a ţinut de cuvânt. Timp de şase ani, adevăratul conducător al Japoniei a fost generalul Douglas MacArthur, comandantul Forţelor Aliate. El a demarat un ambiţios proces de reconstrucţie, impunând, în paralel, ample reforme democratice.

Totodată, rolul Împăratului a fost încadrat în limitele strâmte ale monarhiei constituţionale. O premieră absolută în istoria Japoniei a fost că Hirohito a renunţat la statutul său tradiţional de „divinitate întrupată”, proclamându-şi natura omenească.

Hirohito a avut cea mai lungă domnie din istoria Japoniei, de 62 de ani, care s-a încheiat odată cu moartea sa pe data de 7 ianuarie 1989.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 7 ianuarie:

1917 – S-a înfiinţat Comitetul naţional al românilor emigranţi din Austro-Ungaria, care a semnat declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare.

1926 – S-a născut scriitorul Mircea Sîntimbreanu, director al editurii Albatros (d. 19 aug. 1999)

1943 – A încetat din viaţă fizicianul croat Nikola Tesla, inventatorul motorului electric asincron care îi poartă numele (n. 10 iulie 1856)

1958 – A încetat din viaţă Petru Groza, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, preşedinte al Consiliului de Miniştri (1945-1952) (n. 7 dec 1884)

1990 – CFSN a adoptat Decretul – Lege nr.6 privind abolirea pedepsei cu moartea.

1997 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a luat hotărârea de înfiinţare a Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), coordonat de preşedintele României şi funcţionînd pe lângă CSAT

1999 – A încetat din viaţă poetul şi graficianul Constantin Dracsin (n. 20 iulie 1940)

2006 – A încetat din viaţă alpinistul şi scriitorul austriac Heinrich Harrer, primul care a escaladat versantul nordic al masivului Eiger din Alpii elveţieni. Harrer, a cărui carte autobiografică „Şapte ani în Tibet” a fost transpusă pe marile ecrane de regizorul Jean-Jacques Annaud, într-un film în care rolul său a fost jucat de Brad Pitt, era cunoscut şi pentru relaţia sa cu Dalai Lama, căruia i-a fost profesor în anii 1940. La sfârşitul anilor 1990, Harrer a confirmat că în tinereţe a făcut parte din partidul nazist şi din SS (n. 1912)

2009 – Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a anunţat că a luat decizia de a instaura situaţia de urgenţă în sistemul energetic, în urma sistării livrărilor de gaze ruseşti către România.

2011 – A încetat din viaţă Ion Vova, cunoscut actor şi regizor al Teatrului Naţional Radiofonic; supranumit „Domnul Radio” – şi-a legat indisolubil numele de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii şi de programele de divertisment precum „Ora veselă” (n. 30 septembrie 1917)