Un studiu poate rescrie istoria uneia dintre cele mai mari civilizaţii. Ce a stat la baza căderii Egiptului antic? Nu Cleopatra a fost de vină

Istoricii au asociat evenimentele vulcanice ale căror dovezi au fost găsite în gheţari cu tiparele sezoniere ale variaţiei de debit a Nilului, susţinând că perturbarea ciclului fluviului a dus la o reacţie în lanţ care a pus capăt civilizaţiei egiptene, relatează Science Alert.

Schimbările climatice şi problemele sociale merg deseori mână în mână, mai ales dacă avem în vedere un popor atât de dependent de condiţiile climatice precum cel egiptean.

• Arheologii ar fi descoperit cea mai veche formă de scriere cunoscută până acum
• Ziua în care s-a născut Albert Einstein, omul care a revoluţionat fizica

Echipa s-a bazat pe studii anterioare care au arătat evenimentele vulcanice din ultimii 2.500 de ani, iar pentru a determina modul în care vremea a putut fi afectată de erupţii, cercetătorii au analizat un monument numit al-Miqyas, sau nilometrul islamic. Această structură este un amestec de artă, sursă de apă şi „aparat” de înregistrare. Structura a păstrat înregistrările celor mai mari niveluri ale Nilului din timpul verii din ultimii 1.300 de ani, permiţând cercetătorilor să creeze o relaţie între debitul fluviului şi anii în care au existat erupţii vulcanice pe planetă.

Pentru detaliile cu privire la ciclul Nilului înainte de această perioadă, cercetătorii au fost nevoiţi să apeleze şi la alte surse de informaţie. Rezultatul a fost o imagine a variaţiilor Nilului în decursul istoriei Egiptului, una care reflectă şi evenimentele vulcanice.

Se ştie deja că „râul era predispus la mari niveluri de variaţie”, a precizat Francis Lulow, cercetător la Trinity College. Mai mult decât atât, Nilul era crucial pentru supravieţuirea Egiptului, întrucât musonii din sud aduceau în deltă şi pe toată lungimea fluviului apa care inunda zonele adiacente albiei şi solul fertil, esenţiale pentru o recoltă bună.

Problemele interne cauzate de natură au făcut sarcina Romei mult mai uşoară

Fără acest eveniment, recolta ar fi fost slabă, ceea ce ducea la lipsa hranei. Înregistrările istorice arată că o asemenea perioadă a avut loc în timpul dinastiei Ptolemeice, care a început odată cu moartea lui Alexandru cel Mare în 323 î.e.n.

În anul 44 î.e.n., în timpul Reginei Cleopatra a VII-a, a avut loc o erupţie vulcanică puternică ce a generat o cantitate mare de cenuşă şi gaze fierbinţi care au suprimat musonii care a dus la lipsa precipitaţiilor şi la foamete în Egipt. Această erupţie nu trebuia să fie aproape de Egipt pentru a avea astfel de efecte, întrucât particulele rezultate în urma erupţiei puteau rămâne pentru multă vreme în stratosferă, schimbând clima cel puţin într-o regiune mai mare.

Astfel, lipsa hărnii a dus la retragerea oamenilor din zonele rurale în oraşe. Supraaglomerarea ar fi putut duce la epidemii şi, desigur, la probleme sociale. De aici până la căderea Egiptului nu mai este decât un singur pas, făcând sarcina Romei de a transforma Egiptul într-o provincie mult mai uşoară.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Descoperire FASCINANTĂ în Egipt, la intrarea într-un mormânt. ”Este unică şi spectaculoasă”

Descoperire remarcabilă în Egipt care poate clarifica unele aspecte cu privire la domnia faraonului Ramses al II-lea

Ţara care are de două ori mai multe piramide decât Egiptul, dar pe care n-o vizitează nimeni

O catacombă cu 17 mumii a fost descoperită în Egipt. Este o ”descoperire fără precedent”