Originile iepuraşului şi a ouălelor de Paşte în tradiţia creştină

Deşi sărbătoarea Paştelui este cea mai mare sărbătoare creştină cu o semnificaţie religioasă puternică, multe tradiţii asemănătoare acesteia sunt datate înaintea erei creştine, în vremuri păgâne, scrie History.

În ciuda semnificaţiei ca zi sfântă pentru creştinătate, multe tradiţii şi simboluri ale sărbătorii au rădăcini în sărbători păgâne, în special în celebrarea zeiţei păgână Eostre (sau Ostara), zeiţa germanică antică a primăverii, dar şi în sărbătoarea evreiasca Pesah şi exodul evreilor din Egipt, din Vechiul Testament.

• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?
• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur

Se crede că ouăle reprezintă fertilitatea şi naşterea în anumite credinţe păgâne care sunt datate înainte de era creştină. De asemenea, schimburile de ouă sunt un obicei străvechi practicat de foarte multe culturi antice.

Învierea Domnului are de asemenea corespondenţi în religii antice, cum ar fi în religia sumeriană. Zeiţa sumeriană Ishtar a fost spânzurată goală de un par, apoi a revenit din lumea morţilor. De asemenea, unul din cele mai vechi mituri ale învierii este cel al lui Horus, zeu egiptean care s-a născut pe 25 decembrie, scrie The Guardian. Horus împreună cu ochiul său au devenit simbolul vieţii şi renaşterii.

De asemenea, Mithras, zeul soarelui la iranieni, a fost născut în aceeaşi zi de 25 decembrie. Un alt mit al învierii mai găsim la Dionis, copil divin reînviat de bunica sa. Dionis la rândul său şi-a readus la viaţă mama, Semele.

În anumite gospodării, un personaj numit Iepuraşul de Paşte aduce bomboane şi ouă de ciocolată copiilor în Duminica Paştelui. Aceste cadouri de obicei sunt în coşuri de Paşte.

Citeşte continuarea pe Mediafax.