Cele 7 femei din viaţa lui Picasso şi modul în care acestea i-au influenţat creaţia. ”Pentru mine sunt două tipuri de femei: zeiţele şi preşul pe care îţi ştergi picioarele”

Atunci când Picasso, ce avea 61 de ani, a început o aventură de nouă ani cu o studentă de 21 de ani, el a avertizat-o: ”Pentru mine sunt două tipuri de femei: zeiţele şi preşul pe care îţi ştergi picioarele”.  Conform The Telegraph, de la Rembrandt la Goya şi Bonnard, artiştii au desenat obsesiv chipul sau corpul soţiilor şi iubitelor lor. Însă niciunul dintre aceştia nu a folosit şi abuzat femeile precum marele artist al secolului XX, Pablo Picasso. 

• Cel mai vechi strămoș uman ar fi fost descoperit în Bulgaria
• Arheologii ar fi descoperit cea mai veche formă de scriere cunoscută până acum

Dintre cele şapte femei importante din viaţa lui Picasso, două s-au sinucis şi una a înnebunit. Alta a murit din cauze naturale, după o relaţie de patru ani cu artistul. Însă, deşi Picasso avea aventuri cu zeci, poate chiar sute de femei, fiecare dintre cele şapte au jucat un rol crucial în dezvoltarea operelor artistului. 

Fiecare aparţine unei perioade din cariera pictorului. Pe cât de obsedate deveneau acestea de el, pe atât de dependent era el de ele. Era loial, generos şi afectuos atunci când îşi dorea, însă la fel de uşor putea deveni brutal cu prietenii, iubitele, chiar şi cu străinii. Atunci când Picasso se îndrăgostea de o femeie încerca să capteze în tabloul său nu doar formele femeii, ci şi toate sentimentele pe care acesta le avea pentru femeia din faţa lui. 

Fernande Olivier a fost prima mare iubire a artistului pe care a cunoscut-o în 1904. Leneşă şi promiscuă, dar cu o gândire independentă, femeia cu părul roşcat era un model popular printre artişti. Era acel tip de femeie dintr-un Paris al avant-garde-ului. Obsedat fizic de ea, Picasso a trecut în acel moment de la perioada romanticismului poetic la o tehnică de pictură inspirată de dinamismul Parisului, dar şi de valorile culturii mediteraneene. 

Fernande Olivier, pictată de Picasso în 1906

”Ma Jolie”

În 1906, Olivier l-a acompaniat în satul Gosol din Pirineii spanioli, unde arhitectura tradiţională cubistică şi trăsăturile senzuale ale femeii au influenţat picturile din secolul XX, precum Demoiselles d’Avignon. Pe când Picasso lucra intens la la picturile sale, în studioul său din Montmartre, era măcinat de gelozie şi furie pentru că Olivier tocmai ce îl părăsise. Aceste emoţii violente au dat naştere unei idei ce a schimbat cursul artei occidentale. Atunci când Olivier a început să se vadă cu un artist italian, în 1912, Picasso şi-a îndreptat atenţia către prietena sa apropiată Eva Gouel, una dintre cele mai evazive femei din cele şapte. Această perioadă coincide cu momentul cubismului sintetic, în care elementele observabile sunt sintetizate în compoziţii semi-abstracte.  Deşi Picasso nu a pictat-o niciodată pe Gouel, i-a adus un omagiu în şapte dintre picturile sale prin includerea cuvintelor ”Ma Jolie” ce s-ar părea că a fost cel mai afectiv gest al bărbatului pe care l-a făcut pentru o femeie. 

Deşi a fost devastat atunci când Gouel a murit de tuberculoză în 1916, el a continuat să aibă o aventură cu Gaby Depeyre. După mariajul cu dansatoarea rusoaică Olga Khokhlova, din 1918, Picasso şi-a schimbat complet direcţia artistică de la abstract la neoclasicism conservativ. În timp, ambiţia lui Khokhlova de a-l îmblânzi pe cunoscutul artist a început să îl sufoce. În timp ce relaţia celor doi se dezintegra, femeia a început să aibă stări de delir.

Olga Khokhlova în studioul lui Picasso din Montrouge, 1918 / Credit: Wikimedia Commons

Şi-a ţinut ascunsă relaţia cu o tânără de 17 ani timp de opt ani

Deşi Picasso simţea că poate face orice cu faima şi bogăţia pe care o avea, el a rămas cu Khokhlova din dorinţa de a respecta o idee spaniolă ce spunea că ”oricât de neloial este un bărbat, el trebuie să rămână cu soţia sa”.  Picasso şi-a ţinut ascunsă relaţia cu tânăra Marie-Thérèse Walter (17 ani) de Khokhlova timp de opt ani. Blondă cu un temperament adecvat, dar fără să înţeleagă arta, Walter a fost ilustrată în picturile lui Picasso sub forma erotismului idilic a senzualităţii şi a satisfacţiei complete a artistului. Marie-Therese Walter s-a spânzurat în 1977, la mulţi ani după terminarea relaţiei cu Pic

Marie-Therese Walter, pictată de Picasso în 1937

Dacă Walter nu i-a oferit prea multe la capitolul artistic, următoarea femeie, artistă şi fotografă, a influenţat perioada Suprarealistă. A întâlnit-o pentru prima oară pe Dora Maar la o masă din Café aux Deux Magots. El a plimbat un cuţit printre degetele femeii până când i-a dat sângele. Picasso a întrebat-o dacă îi poate păstra mânuşa pătată. Atunci când Maar s-a întâlnit cu Walter în studio totul a degenerat într-o adevărată bătaie. Maar a fost alături de artist într-o perioadă a schimbărilor politice. 

Portertul făcut de Picasso lui Dora Maar, în 1937

Atunci când Picasso a decis să renunţe la Maar şi-a îndreptat atenţia către Francoise Gilor. Se întâmpla în 1943. Tânăra aspirantă la titlul de artistă a fost singura ce a plecat din viaţa lui Picasso în condiţii amiabile. Împreună au avut doi copii şi au trăit o viaţă relativ normală, timp de nouă ani, deşi l-a începutul relaţiei lor i-a spus că pentru el ”femeile sunt maşinării de tortură”. Tot ei, Picasso i-a mărturisit: ”Pentru mine sunt două tipuri de femei – zeiţele şi preşul pe care îţi ştergi picioarele”!

Ultima dragoste a lui Picasso poate fi regăsită în 400 de portrete pe care artistul le-a realizat. Cu Jacqueline Roque s-a căsătorit în 1961, moment ce coincide cu perioada albastră a lui Picasso.  La 13 ani de la moartea artistului, femeia s-a sinucis. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: