Istoria ocrului, prima vopsea roşie din lume, folosită şi de rudele apropiate ale omului

Ocrul este o argilă colorată de hematit, un mineral care conţine oxid de fier. Pentru că este un mineral, nu se curăţă şi nu se descompune, ceea ce-l face rezistent în timp. „Culoarea sa vie şi capacitatea de a se impregna pe suprafeţe, inclusiv pe pielea umană, îl face ideal ca vopsea”, a precizat April Nowell, arheolog  şi profesor la University of Victoria din Canada.

Ocrul apare în roci şi în sol, în orice mediu unde s-au format mineralele cu conţinut ridicat de fier. Poate fi găsit la marginea văilor, în aflorimente şi în orice zonă unde mineralele cu conţinut de fier sunt expuse la oxigen, scrie Live Science.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Cei care ating ocrul vor vedea că acesta lasă urme. Odată colectat, poate fi transformat uşor în pudră. Apoi, această pudră poate fi amestecată cu un lichid, precum apa, saliva sau albuşurile de ou, devenind vopsea.

Ocrul poate fi folosit şi drept creion, fiind un material extrem de versatil.

Istoria ocrului

Prima dovadă a utilizării datează din Paleolitic, acum 285.000 de ani, într-un sit unde s-au descoperit rămăşiţele lui Homo erectus numit Gnjh-03 din Kenya. Acolo, arheologii au folosit circa 70 de bucăţi de ocru care cântăresc circa 5 kilograme.

Totuşi, dovezi mai convingătoare sunt de acum 250.000 de ani, într-un sit unde s-au găsit rămăşiţele Omului de Neanderthal, anume Maastricht-Belvédère din Olanda. În anii ’80, arheologii din Olanda au excavat concentraţii mici de mineral roşiatic. Probabil, aceştia amestecau ocrul cu apa pentru a putea picta pielea sau hainele.

Arheologii au mai găsit şi alte desene în peşteri ale Omului de Neanderthal, spre exemplu, în peştera La Pasiega din nordul Spaniei, dar şi în regiuni din Spania centrală şi de vest, care datează de cel puţin 64.000 de ani.

De asemenea, şi primii Homo sapiens pictau cu ocru. În peştera Blombos din Africa de Sud, arheologii au găsit o scoică ce conţinea ocru pulverizat, cărbune şi grăsime, care ar fi alcătuit un kit de pictură acum 100.000 de ani. Primul desen realizat de omul modern reprezintă o serie de linii intersectate care datează de acum circa 73.000 de ani, din aceeaşi peşteră Blombos.

Un alt exemplu de pictură rupestră realizată cu ocru este o ilustrare a unui animal cu coarne pe peretele unei peşteri din Borneo, Indonezia, datând de circa 40.000 de ani.

După aceste prime opere, picturile cu ocru devin din ce în ce mai răspândite, fiind observate în Africa, Europa, Orientul Mijlociu, sud-estul Asiei, Rusia şi Australia.

De asemenea, oamenii care au trecut Strâmtoarea Bering din Siberia în America foloseau ocrul, fiind descoperite dovezi ale utilizării pigmentului în Alaska acum 11.500 de ani.

Ocrul a continuat să fie folosit ca pigment şi în Antichitate, Evul Mediu, Renaştere şi chiar era modernă.

Fiind un pigment roşu aprins, este posibil ca oamenii antici să fi văzut ocrul ca un simbol al vieţii. „Unele societăţi asociază roşul, deci şi ocrul, cu creaţia, viaţa şi fertilitatea”, precizat Paul Pettit de la Durham University din Marea Britanie.

În afară de aplicaţiile ca vopsea, ocrul mai are şi alte funcţii. A fost folosit pentru protecţia împotriva ţânţarilor, împotriva soarelui şi a frigului, în scopuri medicinale, pentru utilizarea în extragerea şi procesarea plantelor şi ca un adeziv.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Obiect misterios: cea mai veche lucrare de artă abstractă sau un mijloc de comunicare?

Cum îşi făceau oamenii preistorici uneltele?

Alcoolul a avut un rol social în preistorie

Omul de Neanderthal nu era mai violent decât Homo sapiens, conform unei noi descoperiri