Cum îşi făceau oamenii preistorici uneltele?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Multă vreme, strămoşii noştri au fost locuitori ai peşterilor şi au trăit ca vânători-culegători. Ei au dezvoltat treptat tehnologii tot mai eficiente de fabricare a uneltelor, din materiale diverse şi cu tehnici diferite. materialul cel mai des utilizat era piatra – diferite tipuri de roci, alese pentru anumite caracteristici (duritate, capacitatea de a se sparge într-un anumit mod) – , dar oamenii primitivi întrebuinşau şi unelte de os ori de lemn. 

Primele unelte erau, desigur, foarte rudimentare. Cu un ciocan de piatră (un bolovan cu o formă şi dimensiuni ce permiteau ţinerea lui fermă în mână), omul primitiv sfărâma alte bucăţi de piatră, până când acestea ajungeau la forma dorită. 

Unealta rezultată era un fel de cuţit primitiv, care avea la unul dintre capete o margine mai ascuţită, pentru a face un fel de lamă. Aceste cuţite puteau fi folosite la săpat, scrijelit, vânat sau tăiat.

Alte unelte preistorice des întâlnite erau topoarele. Unul dintre capete, mai mare, era folosit pentru spintecat. Celălalt capăt era cioplit într-o formă rotundă sau ascuţită. Topoarele de mână aveau, probabil, o întrebuinţare universală, fiind de mare ajutor pentru săpat, pentru spargerea nucilor sau a oaselor de animale etc.

Ulterior, tehnologia obţinerii diferitelor unelte a fost perfecţionată, forma fiind ajustată prin şlefuirea bucăţilor de piatră, frecându-le pe pietre mai dure. 

Omul de Neanderthal (Homo neanderthalensis), care a dispărut acum cca. 30.000 ani, era o specie umană distinctă de cea a omului modern (Homo sapiens). Pe lângă topoarele de mână, neanderthalienii aveau şi unelte cioplite, ca nişte lame, realizate cu pricepere din aşchii subţiri şi late de cremene, cu o margine bine ascuţită. Probabil că serveau, pe post de cuţite, la jupuirea şi tăierea animalelor vânate. Alte instrumente asemănătoare erau răzuitoarele, care aveau o margine curbată.

Alte unelte de piatră ale omului primtiv aveau o lamă lungă şi ascuţită, realizată prin cioplirea meticuloasă a unor bucăţi de roci, cu ajutorul altor unelte de piatră, ce desprindeau aşchii fine din bucata de rocă. Asemenea unelte puteau fi folosite pentru gravat, ca dălţi sau ca burghie. Alte unelte aveau o singură întrebuinţare. De exemplu, oasele subţiri erau folosite ca ace, pentru a coase pieile de animale.