Îngrijitorul scaunului şi al nevoilor fiziologice – cel mai ”intim” servitor al regelui

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Una dintre cele mai căutate poziţii în curţile lui Henric al VII-lea şi Henric al VIII-lea era cea de „îngrijitor al scaunului” (”groom of the stool”). Şi da, este vorba despre acel scaun, iar servitorul era responsabil pentru „cele mai de bază” nevoi fiziologice ale regelui.

Conform Societăţii Tudor, toaleta regelui era denumită scaun, iar rolul servitorului toaletei era de a oferi apă, prosoape şi un bazin pentru rege atunci când îşi termina treaba. De asemenea, trebuia să examineze excrementele regelui pentru a monitoriza sănătatea acestuia, scrie The Vintage News.

Pentru a elucida problema din mintea multora, există dezbateri cu privire la extinderea rolului servitorului şi la ştergerea regelui, dar nu există dovezi în acest sens.

Poate mulţi se întreabă cine ar vrea o astfel de slujbă, având în vedere fişa postului. Dar poziţia era căutată şi venea cu multe privilegii. Era de obicei încredinţată fiiilor nobililor, iar aceştia se bucurau de apropierea de rege, având acces la cele mai private încăperi ale sale. Când rolul a fost prima dată creat de Henric al VII-lea, s-a centrat pe nevoile personale ale regelui, care s-au extins până ce aria a devenit mai largă.

Camerele private erau îngrijite de o serie de bărbaţi care aveau grija tuturor aspectelor vieţii personale. În timpul regimului lui Henric al VIII-lea, îngrijitorul care îl conducea la toaletă superviza activitatea tuturor îngrijitorilor. Alături de asistarea la facerea nevoilor fiziologice, acesta îl ajuta pe rege să se îmbrace şi să se dezbrace, să fie contabilul averii personale a regelui şi să menţină siguranţa şi securitatea camerelor private. Aşadar, aceştia au devenit un fel de secretari personali.

Influenţa asupra regelui, mai subtilă decât puterea politică

Îngrijitorul mergea acolo unde mergea şi monarhul şi se afla în permanenţă aproape de acesta. Poziţia era foarte bine plătită şi includea beneficii precum primirea vechilor haine ale regelui şi chiar mobilier. De menţionat că îmbrăcămintea era de cea mai înaltă calitate şi putea include şi metale şi pietre preţioase.

Deşi poziţia nu avea putere politică, iar îngrijitorul nu stătea la întâlnirile de consiliu, exista o influenţă mai subtilă a îngrijitorului. În multe aspecte, acesta era mai apropiat de monarh decât oricare altă persoană.

Se întâmpla deseori ca cei care aveau de transmis un mesaj să-l roage pe îngrijitor să-l trimită regelui sau să încerce să găsească angajare la curtea regală.

„Scaun domnesc” din acea perioadă. Credit: Wikipedia

Membrii curţii încercau să intre în graţiile îngrijitorului, care avea capacitatea de a-şi exprima opiniile despre oameni în intimitatea regelui. Altfel spus, putea „pune o vorbă bună” (sau rea) pentru cineva, în contextul tuturor jocurilor politice de la curţile regale.

De asemenea, se afla în poziţia de a cunoaşte gândurile şi secretele personale ale regelui.

Când Elisabeta I (1533-1603) a urcat la tron, în 1558, a devenit nepotrivit ca un bărbat să se afle într-o astfel de intimitate cu regina, astfel că poziţia a dispărut, fiind înlocuită de un nou titlu, anume „doamna din camera de noapte” (Lady of the Bedchamber), care avea practic aceeaşi funcţie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Zece morţi neobişnuite şi umilitoare ale monarhilor din Evul Mediu care dovedesc că destinul nu iartă pe nimeni

Henric al-VII-lea, întemeietorul dinastiei Tudorilor, care a pus capăt Războiului celor Două Roze. Nu era generos şi se încredea doar în avocaţi

Elisabeta de York, regina ,,sclipitoare” şi frumoasă care a întărit dinastia Tudorilor

Descoperire ”remarcabilă” la locul naşterii regelui Henric al-VIII-lea