Cea mai lungă peşteră de sare din lume, descoperită în apropiere de locul unui eveniment menţionat în Biblie

Cea mai lungă peşteră de sare din lume a fost descoperită de o echipă de cercetători israelieni, fiind situată în apropiere de deşertul în care, potrivit Bibliei, soţia lui Lot a fost transformată într-un stâlp de sare.

Peştera este un labirint lung de 10 kilometri de pasaje şi camere subterane în Muntele Sodom, pe ţărmul Mării Moarte, şi a fost cartografiată timp de doi ani de specialişti din nouă ţări, inclusiv din România, coordonaţi de o echipă de la Universitatea Evreiască din Ierusalim, potrivit Reuters.

Citeşte şi O ”peşteră ritualică” a mayaşilor, neatinsă de 1.000 de ani, conţine o comoară arheologică uimitoare – FOTO

Citeşte şi Momentul în care strămoşii omului s-au împerecheat şi au ocupat faimoasa peşteră Denisova

Profesorul universitar Boaz Langford a afirmat că, în timpul unei pauze de masă în Peştera Malham, exploratorii au simţit că pastele pe care le mâncau atunci nu erau suficient de condimentate. „Astfel, am rupt puţină sare dintr-o rocă şi am folosit-o”, a precizat el.

Potrivit specialiştilor israelieni, peştera Malham a întrecut recordul deţinut timp de 13 ani de Peştera Celor Trei Nuduri, ce are 6850 de metri şi este situată în Iran. Galeria Malham se va întinde de-a lungul timpului, fiind modelată de scurgerile de apă care îi dizolvă suprafaţa în fiecare iarnă.

Procesul de datare cu carbon radioactiv a arătat că peştera s-a format în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, fiind o formaţiune relativ nouă în opinia speologilor. Geologul Amos Frumkin, care a participat la explorarea ei, spune că procesul de formare al peşterii le-a oferit cercetătorilor informaţii cu privire la climatul regiunii din ultimele şapte milenii şi despre felul în care a influenţat apariţia civilizaţiilor, potrivit Mediafax.

Ierihon, una dintre cele mai vechi aşezări urbane din lume şi un epicentru al dezvoltării agriculturii, se află la 80 de kilometri la nord de peştera Malham.

Frumkin a explicat că solubilitatea sării permite schimbărilor climatice să îşi pună amprenta asupra peşterii, ceea ce înseamnă că o creştere a volumului precipitaţiilor şi a nivelului Mării Moarte va schimba morfologia acesteia.

Geologul a mai susţinut că, deşi expediţia a fost încheiată, există zone ale peşterii care nu au fost încă explorate. Frumkin se referă aici la nivelurile superioare, „care nu au fost cercetate încă pentru că este dificil de ajuns la ele”.

Peşterile în sare sunt considerate obiective geologice rare. Sarea este un material extrem de solubil, ceea ce înseamnă că sedimentele nu pot supravieţui mult timp la suprafaţă. Nu există multe peşteri care să fie mai lungi de un kilometru, iar zonele în care apar sunt foarte aride.