Adolf Eichmann, unul dintre artizanii aplicării ”soluţiei finale”. Cum a reuşit Mossad-ul să îl prindă după o urmărire de 15 ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Data de 9 mai 1945 marchează sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial şi sfârşitul celui mai sângeros conflict militar care a avut loc în istoria umanităţii. Cea de a doua conflagraţie mondială nu a rămas în istorie pentru numărul de oameni căzuţi în luptă, ci şi pentru numărul uriaş al civililor care şi-au găsit sfârşitul departe de linia frontului, vorbim aici despre victimele civile, în particular de cele şase milioane de evrei care au fost exterminaţi în lagărele naziste.

Procesul de la Nurenberg a marcat condamnarea publică a regimului nazist şi pedepsirea multora dintre oficialii nazişti. În ciuda eforturilor depuse de către Aliaţi, nu toţi membrii partidului nazist care au fost implicaţi într-o mică sau mai mare măsură în executarea „soluţiei finale” au fost aduşi în faţa justiţiei. Unul dintre aceştia fiind Adolf Eichmann, cu gradul de Obersturmbannführer-SS (locotenent-colonel) şi unul dintre birocraţii nazişti care au coordonat procesul logistic implicat în exterminarea populaţiei evreieşti din zonele de ocupaţie germană, notează History.

• Arheologii au descoperit cele mai vechi unelte de lemn din istoria omenirii
• Uneltele antice arată ce foloseau chirurgii din dinastia Ming pe post de anestezic

În data de 11 mai 1960, Adolf Eichmann a fost arestat de către un commando al Mossad. Această capturare a avut nevoie de 15 ani pentru a fi făcută. Cauza acestei întârzieri se datorează faptului că Eichmann, precum mulţi alţi oficiali nazişti, a fugit din Germania la finalul războiului, ascunzându-se în ţările din America de Sud, Argentina fiind „destinaţia” favorită.

Eichmann ajunge în Argentina în anul 1950, unde trăieşte sub pseudonimul „Ricardo Klemens”, reuşind după câţiva ani să îşi aducă familia, soţia şi fii, alături de el. De fapt, identitatea lui a rămas necunosctă chiar şi fiilor săi pentru o perioadă, care datorită timpului petrecut departe de tatăl lor îl cunoşteau drept „unichiul Ricardo”, ulterior aflând de la părinţi adevărata identitate a acestuia.

În ceea ce îl priveşte pe Adolf Eichmann, nu capturarea este motivul care i-a adus un infam loc în istorie, ci rolul jucat în executarea „soluţiei finale”, el fiind cel responsabil de aspectele logistice pe care exterminarea celor şase milioane de evrei le-a ridicat în timpul războiului.

După ce a fost capturat de către echipa Mossad condusă de către Peter Malkin, Eichman a fost trimis în Israel, unde a fost judecat. De fapt, procesul lui Eichmann a fost primul proces complet televizat din istorie.

Pornind de la procesul ofiţerului nazist, Hannah Arendt a scris cartea „Eichamann la Ierusalim: raport asupra banalităţii răului”, în care argumentează că oamenii precum el nu sunt psihopaţi, personalizări ale răului, ci, din contră, oameni normali, care şi-au raţionalizat acţiunile prin negarea umanităţii din cei pe care îi exterminau şi sub „confortul moral” al ideii că doar execută ordinele primite.

Citeşte şi:

Jack Churchill, singurul luptător din cel de-Al Doilea Război Mondial care a ucis un inamic cu arcul

Hitler ar fi supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial şi s-ar fi refugiat în Columbia, conform unor documente declasificate ale CIA

Un tablou pictat de Adolf Hitler expus la un muzeu din Italia a fost aproape de a fi distrus. ”Unde este mizeria de tablou?”