Arheologii cred că au identificat cauza colapsului celebrei civilizaţii Angkor

Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că 802 este „anul de naştere” al civilizaţiei Angkor, odată cu stabilirea capitalei regatului în apropierea lacului Tonle Sap, din partea nord-vestică a Cambodgiei. Expansiunea teritorială, care în momentul maxim de expansiune a cuprins mare parte a Asiei de Sud Est, şi creşterea economică a acestui regat au fost favorizate în perioada de început de către climatul favorabil. Sfârşitul acestei civilizaţii este plasat în anul 1431, odată cu cucerirea capitalei regatului de către regatul Ayutthaya.

Ideea care a dominat explicaţiile cu privire la extincţia civilizaţiei Angkor a fost propusă de către coloniştii europeni. Astfel, ei propuneau ipoteza conform căreia capitala a fost abandonată. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că această explicaţie este inexactă şi au adunat dovezi concrete care să ofere mai multe explicaţii cu privire la istoria capitalei. Aceştia propun că, de fapt, colapsul civilizaţiei poate fi văzut mai degrabă ca o transformare, notează Science Alert.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Prima mare transformare este de natură religioasă, regatul trece de la hinduism la budism. Această tranziţie religioasă are şi implicaţii asupra culturii materiale, făcând trecerea de la construcţiile de piatră, ridicate de către autorităţile hinduse, la construcţiile de lemn budiste, realizate de către comunităţile locale.

Cea de a doua transformare este de natură economică şi implică dezvoltarea relaţiilor economice maritime cu China. Astfel, pentru a profita de dezvoltarea economică, regii Angkor au decis relocarea capitalei în apropierea oraşului modern Phnom Penh.

Cea de a treia transformare majoră a fost identificată de către paleoclimatologi. Ei sugerează că regiunea a fost supusă unor transformări climatice importante. Astfel, studiile realizate asupra regiunii arată că aceasta a trecut printr-o serie de perioade secetoase de-a lungul mai multor decenii. În acest fel, aprovizionarea cu apă a capitalei a fost pusă în pericol.

Alte studii sugerează că elitele politice, economice şi religioase au început să părăsească capitala cu aproximativ 100 de ani înainte de momentul în care europenii au plasat distrugerea şi părăsirea capitalei.

Citeşte şi: