Cesare Lombroso, părintele criminologiei. Potrivit acestuia, criminalii au pornire naturală căreia nu îi pot răspunde

Cesare Lombroso este considerat adesea fondatorul criminologiei, contribuţia sa fiind considerată revoluţionară începând cu 1870, atunci când a început să îşi publice teoriile despre criminalitate şi criminali, notează History.

În anul 1870 a fost chemat, în calitatea sa de medic, să inspecteze cadavrul lui Giuseppe Villella, un individ care a fost condamanat la închisoare pentru acuzaţiile de furt şi incendiere. În timpul examinării cadavrului, Lombroso a avut o idee care avea să îl inspire să scrie o carte şi să îl transforme într-o autoritate în domeniul criminologiei. Astfel, el a observat că partea din spate a craniului lui Villella avea o formă asemănătoare celei a primatelor. Pornind de la această constatare, el a dedus, în mod incorect, că trebuie să existe o corelaţie între caracteristicile fizice şi faptul că un individ comite infracţiuni.

• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…
• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani

„La vederea craniului, am înţeles dintr-o dată problema naturii criminalului – o fiinţă atavică care reproduce în sinea sa instinctele feroce ale umanităţii primitive şi ale animalelor inferioare”, scrie Lambroso în cartea sa „Omul delicvent”, publicată în 1876.

O astfel de constatare, conform căreia crima, capacitatea de a face rău, reprezintă o parte înnăscută a fiinţei umane şi că poate fi identificată ştiinţific după o serie de caracterisitici fizice, reprezenta o ruptură clară, chiar un antagonism faţă de ideile iluministe utilitariste care sugerau că indivizii au capacitatea de a alege între bine şi rău, aceasta fiind o expresie a libertăţii acestora.

Cesare Lombroso teoretiza că, de fapt, mare parte dintre criminali, în sensul de persoane care încalcă norme legale şi/sau morale, au o pornire naturală căreia nu îi pot răspunde. În acest punct, teoria criminologiei antropologice elaborată de către Lambroso reprezenta o combinaţie de frenologie, o pseudoştiinţă ale cărei principiu fundamental este cel conform căruia facultăţile mintale ale unei persoane pot fi recunoscute după conformaţia craniului, şi fizionomie, interpretarea caracterului şi psihologiei unui individ pe baza trăsăturilor fizice. Din păcate pentru Lombroso, ambele teorii pe care le integrase în propia sa teorie sunt pseudoştiinţe şi de-a lungul timpului au fost folosite pentru a dovedi inferioritatea unor rase faţă de altele.

Într-un mod asemănător celui în care alţi pseudocercetători au construit stereotipuri despre Cesare Lombroso, a teoretizat că anumite caracteristici fizionomice pot fi legate de predispoziţia către anumite infracţiuni.

„În mod general, hoţii pot fi recunoscuţi pentru feţele expresive şi dexteritatea mâinilor şi ochii care măsoară împrejurimile, care adesea au o formă oblică, sprâncenele groase şi nasurile aplatizate”, explica Lambroso în „Omul Delicvent”.

Diana Bretherick, o avocată cu un doctorat în criminologie, explică că Lambroso a avut o influenţă majoră asupra domeniului: „A fost primul individ care a făcut din crimă şi criminali un domeniu separat de studiu, de aceea este considerat fondatorul acestuia”.

Munca sa s-a dovedit extrem de influentă. De exemplu, Earnest A. Hooton, un antropolog de la Universitatea Harvard, a măsurat peste 17.000 de persoane pentru a ajunge la concluzia că infractorii sunt inferiori civililor în majoritatea caracteristicilor observate.

Un alt individ, la fel de celebru, inspirat de Cesare Lambroso a fost Francis Galton, un văr al lui Charles Darwin. Aceasta este fondatorul eugenismul, creatorul „tipologiei evreului” şi a avut o influenţă importantă asupra viziunii naziste legate de puritatea rasei.

Citeşte şi:

Bolile mintale îi fac pe oameni infractori?