1950, anul în care Armata SUA a pierdut o armă nucleară

Dispozitivele nucleare sunt cele mai periculoase arme pe care omenirea le-a construit şi folosit până în prezent, simpla lor existenţă reuşind să facă cele două super-puteri ale Războiului Rece reticiente în a folosi aceste focoase entru a evita o distrugere reciprocă asigurată. 

Dată fiind puterea de distrugere a unui dispozitiv nuclear, manevrarea acestora tinde să fie cât se poate de sensibilă, totuşi, erori pot apărea. Mai exact, bombele nucleare pot fi pierdute de către personalul care se ocupă de acestea. În jargonul folosit de către Armata SUA, aceste situaţii poartă sunt denumite „broken arrow”, „săgeata ruptă” în limba engleză; termenul desemnează un eveniment în care este implicat un dispozitiv nuclear dar care nu ridică riscul unui război nuclear.

• O descoperire despre modul în care dinozaurii își creșteau puii schimbă tot ce știam până acum
• Terra Amata, situl arheologic care spune povestea primilor ingineri ai Europei

Primul astfel de eveniment a avut loc în anul 1950, atunci când un avion B-36 Pacemaker a fost nevoit să detoneze un dispozitiv nuclear Mark IV, căruia îi lipsea nucleul de uraniu, deasupra Columbiei Britanice, Canada, notează History. Membrii echipajului care au supravieţuit evenimentului au declarat că din cauza unor probleme în timpul somnului au fost nevoiţi să detoneze dispozitivul nuclear, în conformitate cu protocoalele militare.

Eşecul exerciţiului cu  un dispozitiv nuclear real

Acest prim incident de tipul „broken arrow” a avut loc în timpul unui exerciţiu care ar fi trebuit să simuleze atacul cu o bombă nucleară asupra unui oraş din Uniunea Sovietică. Pentru a se pregăti de o posibilă confruntare cu forţele sovietice, Comandamentul Aerian Strategic al Armatei S.U.A (SAC) a solicitat Comisiei pentru Energie Atomică aprobarea unui exerciţiu în care să fie folosit un dispozitiv nuclear real.

Forţele armate au primit aprobările necesare pentru acest experiment, inclusiv un dispozitiv nuclear fără nucleul din plutoniu, dar conţinea uraniu şi explozibili convenţionali, care trebuia transportat din Alaska pe ruta Montana, San Francisco, către destinaţia reprezentată de către baza aeriană Carswell din Texas.

Din nefericire pentru cei 17 membri ai echipajului, exerciţiul nu a mers conform planului gândit de către SAC şi la scurt timp de la decolare gheaţa a început să se formeze pe suprafaţa avionului, ceea ce a dus la defectare a trei motoare, respectiv o scădere bruscă a altitudinii de zbor. Din această cauză, căpitanul misiunii a decis detonarea dispozitivului nuclear deasupra costei Columbiei Britanice, în conformitate cu protocoalele de siguranţă care prevedeau distrugerea oricărui echipament secret pentru a nu ajunge în mâinile inamicilor.

După aruncarea dispozitivului, avionul şi-a continuat căderea, iar echipajul a fost nevoit să folosească paraşutele pentru a scăpa cu viaţă. la scurt timp, forţele militare americane şi canadiene au început căutarea echipajului, fiind salvaţi 12 dintrei cei 17 membrii ai acestuia.

Armata SUA a presupus că după ce echipajul a părăsit avionul, acesta a sfârşit în apele Pacificului, dar după cum a dovedit o expediţie care a avut loc trei ani mai târziu, resturile acestuia au fost identificate pe Muntele Kologet. Abia în anul 1954, o echipă a Forţelor Aeriene a reuşit să ajungă la epava avionului şi să distrugă pentru a evita divulgarea secretelor tehnologice americane.

Accidentul din anul 1950 este primul de acest fel din istorie, dar, din nefericire, nu a fost şu ultimul, de-a lungul Războiului Rece SUA şi Uniunea Sovietică au mai pierdut alte 23 de focoase nucleare.

Citeşte şi:

Ziua Bikini. Cea mai puternică bombă testată de SUA şi legătura cu articolul vestimentar

Bomba Ţarului, cea mai puternică bombă nucleară. TOPUL celor mai mari explozii nucleare din istorie