Ziua Bikini. Cea mai puternică bombă testată de SUA şi legătura cu articolul vestimentar

1 martie este sărbătoare naţională în Insulele Marshall. Numită iniţial Ziua Victimelor Exploziei Nucleare, apoi Ziua Supravieţuitorilor Exploziei Nucleare, astăzi, momentul este marcat ca Ziua Comemorării, amintind tragedia petrecută în Atolul Bikini. Costumul de baie e legat de tragedie, potrivit Mediafax.

• Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă
• Un râs îngropat alături de patru câini, datând din Epoca Romană, îi nedumerește pe arheologi

Statele Unite ale Americii au detonat, pe 1 martie 1954, în Atolul Bikini din Insulele Marshall, ceea ce a rămas în istorie drept cea mai puternică bombă testată de americani. Lansarea a fost parte a testului Castle Bravo.

Seria de teste nucleare din Atolul Bikini a avut loc între 1946 şi 1958. Forţele armate americane au declanşat în această perioadă un număr de 67 de dispozitive, în cadrul unor teste efectuate pentru explozii în aer, sub apă şi la nivelul solului.

Iniţial, locuitorilor li s-a spus că vor face sacrificiul de a-şi părăsi locuinţele „pentru binele omenirii”, aceştia primind promisiunea că vor putea reveni în insulele locuite de strămoşii lor de sute de ani.

În realitate, locuitorii din patru atoluri, Enewetok, Rongelap, Utrik şi Bikini, nu au mai putut niciodată să revină acasă. Rezultatele testelor nucleare încă se mai fac simţite.

Cel mai grav incident a avut loc în 1954, când bomba detonată pe 1 martie a avut o putere dublă faţă de cea preconizată de savanţi, iar schimbarea direcţiei vântului a afectat în mod tragic vieţile locuitorilor rămaşi în zonă, în afara ariei evacuate.

Norul atomic creat în urma exploziei a fost de 1.000 de ori mai mare decât cel de la Hiroshima, efectele radiaţiilor fiind resimţite pe o arie de 10.000 de ori mai mare, spun cei de la misories.org, un proiect dedicat insulelor Marshall. Pentru locuitori a rămas amintirea „Zilei cu două stele”, ploaia de cenuşă radioactivă care a urmat şi efectele contaminării făcându-i pe mulţi să acuze autorităţile că au fost folosiţi drept cobai umani.

Locuitorii au început să ceară dreptate în justiţie abia în anii 1970, iar Statele Unite au fost nevoite să recunoască suveranitatea naţiunii din insule şi să ofere compensaţii în valoare de 150 de milioane de dolari pentru pagubele produse de testele nucleare. Insulele au obţinut independenţa în 1986.

Ulterior, cereri pentru compensaţii de încă 360 de milioane de dolari şi altele de peste un miliard au fost adresate Statelor Unite, pentru efectele testelor din insulele Bikini.

În mod repetat, ambasadorii americani din zonă şi-au afirmat „regretul” şi „preocuparea” pentru cele întâmplate şi au reafirmat hotărârea ţării lor de a susţine financiar Insulele Marshall, dar printre reproşurile primite se numără şi acela că „dreptatea pentru supravieţuitori este egală cu costurile unei singure zile din războiul din Irak”.

Cei pentru care numele „bikini” este legat de costumul de baie nu au de ce să se simtă vinovaţi. Francezul Louis Reard a lansat modelul modern al piesei de vestimentaţie pentru plajă la patru zile după explozia din 1946, prima din seria de teste care au dus la tragedia de pe 1 martie 1954. Cum modelul anterior, promovat drept cel mai mic costum de baie, se numea Atome, Reard a publicat reclama pentru invenţia sa cu sloganul „costumul de baie mai mic decât cel mai mic costum de baie din lume” în ziarele care anunţau primele explozii nucleare de după cel de-Al Doilea Război Mondial.