Una dintre cele mai sinistre perioade din istoria Parisului, atunci când oamenii făceau pâine din oase umane

17 10. 2020, 19:00

În zilele înainte de Revoluția Franceză, parizienii mureau de foame. Ani de zile de recolte sărace au dus la revolte și foamete. Maria Antoaneta, regină a Franței, ar fi spus „dacă oamenii din Paris nu își permit pâine, să mănânce cozonac”. De fapt, Maria Antoaneta nu a spus asta niciodată. Era doar o frază populară concepută pentru a evidenția aristocrația secolului al XVIII-lea.

Totuși, ceea ce subliniază mitul este cât de importantă era pâine pentru francezi.

În secolele XV și XVI, un francez obișnuit consuma undeva între 700 de grame și 1,13 kilograme de pâine pe zi. De asemenea, bogații se delectau cu doi litri de vin și carne în fiecare zi. Însă pentru cei săraci, pâine reprezenta mare parte din dietă. Așa că, atunci când grâul era greu de găsit, francezii riscau să moară de foame.

GALERIE FOTO

În Paris, acest risc era cel mai ridicat în timpul asediilor.

Parisul s-a confruntat cu multe asedii de-a lungul istoriei sale. Vikingii au distrus orașul în anul 845, în 1429 a fost Carol al VII-lea al Franței și Ioana d’Arc, iar în 1870, prusienii.

Pâine făcută din oase umane

În timpul acestor vremuri austere, parizienii mâncau orice de la cai militari până la șobolani de pe stradă sau animale de la grădina zoologică. Iar în timpul unui asediu deosebit de dificil, parizienii au ajuns chiar să mănânce pâine făcută din oase umane.

Această „rețetă” sinistră a început să ia amploare în 1589, după moartea regelui Henric al III-lea al Angliei. Vărul său, Henric de Bourbon, era urmaș la tronul Franței. Însă, în ciuda faptului că a fost botezat în religia catolică, regele Navarei a fost crescut protestant. La acea vreme, Franța era implicată în războaiele religioase, o perioadă lungă de conflicte între protestanți și catolici care a durat 36 de ani, timp în care aproape 3 milioane de oameni au murit.

Așadar, nu a fost deloc surprinzător faptul că succesiunea la tron a lui Henric de Bourbon nu a fost liniștită. A fost nevoie de un război civil de patru ani împotriva Ligii Catolice, un influent grup anti-protestant aliat cu monarhia spaniolă, pentru ca Henric să acceadă la tron.

„O minte ignorantă și disperată din cauza foamei”

Henric a preluat apoi controlul asupra mai multor orașe învecinate cu Parisul, inclusiv Nogent-sur-Seine și Provins, astfel punând în pericol sursele de hrană ale parizienilor. Totodată, Henric a ordonat arderea tuturor morilor de vânt, astfel devenind imposibil pentru parizieni să mai producă pâine, potrivit Atlas Obscura.

Curând, parizienii mureau de foame. Localnicii mâncau cai și măgari, pisici și câini de casă. Apoi, oamenii au început să mănânce iarba din parcuri, iar într-un final, în luna august, parizienii au început să facă pâinea lui Madame de Montpensier.

Potrivit unui text din data de 25 august 1590, scris de parizianul Pierre L’Estoile, pâinea era făcută din „oasele strămoșilor noștri” și numită după Madame de Montpensier, un membru influent al Ligii Catolice, care „și-a lăudat atât de mult invenția”, deși nu a încercat-o niciodată.

Această făină din oase nu era un înlocuitor tocmai potrivit pentru grâu. Spre exemplu, din cauza lipsei de gluten, făina din oase nu se unea, iar oasele dezgropate nu sunt chiar o un aliment fantastic. „Ideea de a transforma oasele umane într-o pudră ar fi putut proveni doar de la o minte ignorantă și disperată din cauza foamei. Oasele nu sunt făinoase și atunci când stau mult timp în solul umed nu mai conțin niciun element hrănitor”.

Se spune că foametea extinsă și cei aproape 50.000 de morți au fost factorii decisivi pentru ca regele Henric să recunoască că a greșit. În cele din urmă, acesta a permis armatei să aducă alimente parizienilor.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cripta de sub Catedrala Notre Dame, o bijuterie ascunsă a Parisului, a fost redeschisă pentru prima oară de la incendiul devastator

Descoperire sinistră făcută în timpul renovării unui conac vândut la Paris

Asediul Parisului de către vikingi. ”Fără aceste asedii, probabil că alt oraş ar fi devenit capitală”

Fascinantele bărci funerare ale popoarelor germanice