Așezare de pe vremea regilor merovingieni descoperită în Franța

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Descoperirea așezării a avut loc în Estul Franței.

Arheologii au dezgropat o așezare merovingiană completă, cu biserică și cimitir în Pontarlier, estul Franței. Bunurile funerare, inclusiv arme și bijuterii, indică faptul că așezarea a fost una prosperă, nu un sat pastoral liniștit.

Așezarea merovingiană fost situată strategic în apropierea satului Pontarlier, fosta stație antică Ariolica de pe drumul roman dintre Orbe, Elveția și Besançon, Franța. Pontarlier a devenit și mai important după invaziile burgunzilor din secolul al V-lea, devenind un centru comercial cheie care lega teritoriile ocupate de acești invadatori în Elveția, Germania și nordul Italiei de . A fost, de asemenea, singura trecătoare sigură peste Munții Jura până în secolul al XVII-lea, notează The History Blog.

O așezare prosperă în Evul Mediu Timpuriu

Așezarea a fost ocupată timp de 150 până la 200 de ani în secolele VI și VII. Aceasta a fost construită rapid conform unui plan urbanistic folosit în teritoriile germanice din această perioadă în Elveția și Bavaria, dar niciodată în Franța. Zece clădiri mari dreptunghiulare erau în centru, fiecare susținută de stâlpi masivi aflați la colțuri de trei metri în diametru. Aceste structuri mari aveau două zone distincte: jumătate împărțită în spații mai mici și cealaltă jumătate deschisă. Se crede că primul a fost spațiul de locuit pentru destinat oamenilor, în timp ce cel de-al doilea era folosit pentru animale.

Biserica a fost construită la o distanță mică de locuințele mari și de structurile mai mici din centrul așezării. Pe baza mărimii și poziției urmelor lăsate de stâlpi, cercetătorii au stabilit că biserica era o clădire din lemn de aproximativ 20 de metri lungime și 15 metri lățime. Este una dintre cele mai vechi biserici din Munții Jura și arhitectura sa este unică în zonă pentru perioada în care a fost ridicată.

O așezare care s-a dezvoltat rapid

Un mormânt a fost găsit în interiorul bisericii și alte trei alături de aceasta. Locația principală indică faptul că aceștia ar fi putut fi membri ai familiei care a fondat satul și/sau a sponsorizat construcția bisericii. Femeile îngropate lângă biserică au fost înhumate cu bijuterii scumpe, precum o fibulă cu granate cloisonné, cercei placați cu aur și mărgele de sticlă. Au fost dezgropate alte 70 de morminte situate în diferite locuri din întreaga așezare.

Economia așezării pare să se fi bazat pe creșterea de animale, concluzie descoperită de descoperirea unui câmp de sacrificare a bovinelor de câteva mii de metri pătrați la câțiva metri de sat. Rezultatele datării cu radiocarbon confirmă faptul că era în uz la momentul ocupării satului în secolul al VII-lea. Dintre miile de oase de la locul sacrificării, majoritatea provin din boi și cai.

Planurile urbanistice care nu corespund celor din regiune, întemeierea rapidă și creșterea satului sugerează că populația a fost transplantată și nu a evoluat în mod natural în zonă. Aceasta a fost o practică frecventă de cucerire a unor popoare precum burgunzii și francii. Aceștia ocupau noile teritorii cu proprii lor oameni, mai ales în acest loc dintr-o zonă cheie de tranzit pentru comerțul dintre Italia și Franța ar fi fost crucial pentru a controla și mai mult teritoriu.

Citește și:

Un mormânt din Franţa, vechi de 2.500 de ani, cu bijuterii din aur masiv îi contrariază pe arheologi

Cimitir celtic descoperit în Franța

O necropolă a creștinilor timpurii descoperită în Franța

O necropolă romană descoperită în Franţa scoate la iveală detalii neştiute despre locuitorii unei colonii