Prima pagină Istorie

Top 10 asasinate şocante din Evul Mediu care au schimbat istoria

Alexandru Voiculescu 06.04.2017 | ● Vizualizări: 4684
Credit: Wikipedia     + zoom
Galerie foto (1)

Europa Evului Mediu este cunoscută pentru brutalitatea acesteia, unde otrăvirea fântânilor şi masacrarea ţăranilor inamicului erau tactici frecvente şi acceptate. În acest context, este uşor de înţeles de ce regii şi nobilii apelau la asasinate pentru a-şi îndeplini voinţa.

William Longsword

William Longsword a fost fiul lui Rollo, vikingul care s-a convertit la creştinism şi a fondat Ducatul de Normandia în nordul Franţei. William a continuat munca tatălui său, extinzând ducatul către nord. În acelaşi timp, Flandra, care se afla la nord, se extindea către sud, scrie Listverse.

Cele două părţi s-au întâlnit în anul 939 într-o dispută asupra Montreuil, care a însemnat un război scurt şi sângeros.



Arnulf cel Bogat, contele Flandrei, realizând că nu-l poate înfrânge pe William, a decis să-l invite pe rivalul său la o întâlnire pe o insulă în 942. Ducele Normandiei a căzut în capcană şi a fost asasinat.

Childeric al II-lea

Childeric a fost membru al celebrei familii regale merovingiane care a condus Francia. În timpul său, Francia era împărţită în trei regate, iar familia regală avea practic puţină putere. Childeric al II-lea a hotărât să schimbe acest lucru.

Iniţial, acesta era regele Austrasiei, regatul franc din nord. În anul 673, a reuşit să-i înlăture pe verii lui pentru a deveni conducătorul Burgundiei şi Neustriei, unind toate cele trei regate sub conducerea lui.

Totuşi, cei din cele două regate nu doreau un conducător din Austrasia. În ciuda faptului că regele a promis că va urma obiceiurile locale, cronicile menţionează o conducere „prostească şi aproape păgână”.

Picătura care a umplut paharul a fost atunci când un neustrian numit Bodilo a fost bătut ca pedeapsă pentru o anumită ofensă. Bodilo a recrutat alţi oameni şi l-au omorât pe Childeric, alături de soţia sa însărcinată, într-o pădure în timpul unei călătorii.

Berdi, Qulpa şi Nurus

În 1357, Jani Beg, conducătorul Hoardei de Aur, s-a îmbolnăvit. L-a chemat pe fiul său Berdi şi l-a numit noul khan. Berdi şi-a omorât apoi tatăl în cazul în care îşi revenea din boală şi ar fi încercat să recupereze tronul.

Mongolii dominau estul Europei în acea perioadă, iar prinţesa Rusiei a călătorit la curtea lui Berdi pentru a jura supunere. Ruşii au fost însă executaţi, la fel ca 12 dintre fraţii acestuia. Al treisprezecelea a câştigat încrederea noului khan şi a început să elaboreze un plan pentru a-l asasina. Acesta a reuşit în 1359 şi a preluat tronul, dar la rândul său a fost otrăvit la ordinele lui Nurus Beg, care era ori un alt frate, ori un impostor care pretindea că este frate.

Şi Nurus a fost asasinat câteva luni mai târziu, timp în care 20 de alţi indivizi s-au declarat noul khan. Hoarda de Aur s-a prăbuşit astfel în haos şi război civil, iar ruşii au reuşit să se elibereze de sub conducerea lor.

Charles de la Cerda

În 1328, regele Charles al Franţei a murit fără un fiu. Cele mai apropiate rude ale sale erau conducătorii din Anglia şi Navarra, dar francezii i-au dezmoştenit pe motiv că tronul poate fi ocupat doar pe linie paternă. Englezii au răspuns prin declanşarea Războiului de 100 de ani.

Lucrurile s-au precipitat şi mai mult atunci când Charles cel Rău a devenit regele Navarrei. Charles îşi ura vărul, regele francez Ioan cel Bun (este evident ce parte au luat cronicarii). Charles a fost iritat după ce Ioan l-a tras pe sfoară, luându-i pământ şi dându-i lui Charles de la Cerda.

În 1354, un grup de mercenari din Navarra au înconjurat taverna unde locuia Charles de la Cerda. Philip, fratele lui Charles cel Rău, a condus patru soldaţi în dormitor, l-au trezit pentru câteva insulte şi l-au înjunghiat de mai mult de 80 de ori.

Ioan a fost furios pe acest eveniment, dar în acelaşi timp regele Navarrei a format o alianţă cu englezii. Neputând să lupte şi cu Anglia şi cu Navarra în acelaşi timp, Ioan cel Bun şi Charles cel Rău au continuat un război mocnit.

Robert Clermont şi Jean De Conflans

A fi consilier era o meserie delicată. La doi ani după asasinarea lui Charles de la Cerda, Ioan a fost înfrânt şi a fost capturat la Poitiers. Conducerea Franţei a trecut la fiul său adolescent, moştenitorul Charles (Delfinul).

Acesta a impus noi taxe pentru a înlocui armata pierdută la Poitiers. Acest lucru a dus la tensiuni între regalitate şi omul de rând, care nu voiau să plătească pentru ca nobilimea să piardă războaie.

Locuitorii din Paris s-au unit sub conducerea unui comerciant numit Etienne Marcel care a pornit un război împotriva moştenitorului. Marcel a trimis agenţi pentru a-l scoate pe Charles cel Rău din închisoare. Acesta a intrat în Paris triumfător în plină revoltă.

Marcel a reuşit să intre în palat împreună cu alţi oameni, omorând doi dintre consilieri, Robert Clermont şi Jean de Conflans. Moştenitorul a reuşit să fugă din Paris, strângând o armată pentru a fi folosită împotriva oamenilor din Paris.

Etienne Marcel

Preluând conducerea Parisului, Marcel şi oamenii lui deveneau din ce în ce mai radicali. În 1357, adunarea sa a creat Marea Ordonanţă, care căuta să reformeze guvernul Franţei. Dacă ar fi reuşit, ar fi făcut ca nobilimea să se supună oamenilor de rând din Paris, creând efectiv un guvern parlamentar.

În 1358, o rebeliune masivă a ţăranilor cunoscută sub numele de Jacqueria a izbucnit în nordul Parisului. Marcel a decis să susţină rebeliunea, în speranţa că vor face front comun. Acest lucru a provocat o ruptură cu Charles cel Rău, care nu voia să renunţe la drepturile sale aristocratice. Charles a condus personal cavaleria care a masacrat rebelii, în timp ce Marcel se retrăgea în Paris.

În acest timp, Delfinul a strâns o armată pentru a ataca Parisul. Marcel s-a văzut nevoit de a reînnoi alianţa cu Charles cel Rău, dar acest lucru s-a dovedit a fi o mişcare nepopulară cu populaţia Parisului. De asemenea, Jean Maillart, care îl urma pe Marcel, a început să plănuiască în secret asasinarea comerciantului împreună cu Delfinul.

În luna iunie a anului 1358, Maillart cu oamenii săi l-au omorât pe Marcel cu un topor, astfel terminându-se prima revoluţie franceză.

Thomas of Woodstock

În 1386, Războiul de o Sută de Ani mergea rău pentru Anglia, iar oamenii îl blamau pe Richard al II-lea, o figură autocratică şi distantă care se baza pe prietenii săi apropiaţi pentru a conduce ţara. Un grup de nobili au anunţat că doresc să ia tronul regelui incompetent.

Condusă de Thomas of Woodstock, ducele din Gloucester, armata lorzilor a înfrânt armata lui Richard, capturându-l pe rege. Mulţi dintre favoriţii lui Richard au fost executaţi sau alungaţi.

Regele a rămas în viaţă, dar fără nicio putere reală, fiind doar simpla figură regală. Totuşi, acesta şi-a reconstruit treptat puterea. În 1397, l-a atras cu succes de partea sa Ducele de Norfolk. Thomas of Woodstock a fost ambuscat şi alungat la Calais, unde a fost asasinat.

Oamenii din Anglia au fost revoltaţi, iar Richard a fost înlăturat şi înfometat până la moarte, lucru care a avut consecinţe majore în istoria Angliei.

Isma'il şi fiii lui

Dinastia nasridă a fost ultima dinastie musulmană din Spania. Conducând Granada din 1248 până la finalul cuceririi sale de Ferdinand şi Isabella în 1491. Istoria nasrizilor abundă dă războaie civile şi intrigi, ceea ce i-a afectat în lupta împotriva creştinilor.

Un exemplu elocvent este Isma'il, un lider energic şi talentat care a avut o victorie importantă asupra castilienilor la Vega de Granada în 1319. Cei doi regenţi ai Castiliei au fost omorâţi, iar Isma'il a continuat ofensiva cucerind Baza şi Martos.

Isma'il a fost asasinat de vărul său din cauza unei dispute personale mărunte. Tronul a trecut la fiul său Muhammad, care la rândul său a fost asasinat de clanul Banu Abi'l-Ula.

Fratele său, Yusuf, a preluat puterea şi a distrus clanul. Se părea că Yusuf a moştenit talentul de conducător al tatălui său, dar a fost omorât de un nebun local în timp ce se ruga.

Ştefan al Ungariei

Doctorii puteau fi asasinii perfecţi într-o perioadă în care medicina era mai mult superstiţie.

Puţine asasinate medicale au fost însă atât de îngrozitoare ca cea a lui Ştefan al IV-lea, care a uzurpat pentru scurt timp tronul Ungariei de la nepotul său. Înfrânt în luptă, Ştefan a fugit în Bizanţ, dar a fost urmărit de agenţii nepotului său.

Ca mulţi alţi oameni ai perioadei medievale, Ştefan credea în sângerare ca fiind tratament medical. Din păcate pentru el, însoţitorul său a fost mituit. După sângerare, acesta a otrăvit bandajele cu care a fost acoperită rana deschisă, care a dus la răspândirea otrăvii în tot corpul.

Godefroy cel Cocoşat

Godefroy a devenit duce al Lotharingiei Inferioare în 1069. Era mic şi diform, dar s-a dovedit a fi un conducător abil, fiind descris de cronici ca fiind „slab în corp, dar puternic în spirit”.

Godefroy putea deveni unul dintre cele mai mari figuri ale Europei prin căsătoria cu Matilda de Toscana, care controla teritorii vaste din Italia. Din păcate, cuplul se ura. După trei ani de căsnicie, Matilda nu îşi lăsa soţul în prezenţa acesteia. Astfel, Godefroy s-a întors în ţara sa, unde a fost înjunghiat în toaletă.

Cronicile susţin că asasinatul a fost ordonat de inamicii din Olanda şi Flandra şi nu a avut de-a face cu Matilda. Totuşi, asasinatul a avut un efect major asupra politicii europene. Fără soţul său, Matilda a devenit cel mai puternic suporter al Papei Grigorie al VII-lea în confruntarea sa împotriva Sfântului Imperiu Roman, cea mai mare criză politică a vremii.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Ce lenjerie intimă se purta în Evul Mediu. Descoperirea care spulberă cel mai vechi mit - FOTO

Imagini medievale ale Iubirii. Cum au văzut DRAGOSTEA artiştii din Evul Mediu. Unele imagini nu erau prea cuminţi - GALERIE FOTO

Experiment INEDIT în Evul Mediu realizat de un monarh scoţian: dorea să descopere ”limba lui Dumnezeu”

De ce spuneau nobilii că au ''sânge albastru''?