Zavaidoc, celebrul lăutar din perioada interbelică. Cum a murit?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Zavaidoc, celebrul lăutar din perioada interbelică, s-a născut la data de 8 martie 1896 în Pitești și a murit la 13 ianuarie 1945 în București. Numele său real era Marin Gheorghe Teodorescu.

Zavaidoc a fost al doilea copil al Constanței și violonistului-țimbalist Tănase Theodorescu. Tatăl său a fost cel care l-a îndrumat inițial spre muzică, cumpărându-i și prima sa chitară. La doar 13 ani, tatăl său moare, astfel că Zavaidoc a început să cântă alături de frații săi în formația care avea să fie numită Frații Teodorescu. Aceasta era formată din Vasile (vioară), Zoe (armonică) și Zavaidoc (chitară și voce).

Zavaidoc a cântat și pe front, fiind luat în armată în timpul Primului Război Mondial. A făcut parte din echipele artistice ale armatei și a susținut concerte și spectacole prin spitale. În acest timp, Zavaidoc a evoluat alături de cântăreața Elena Zamora, taraful lui Fănică Luca și renumitul George Enescu.

Zavaidoc a refuzat să fie solist de operă, fiind pasionat de muzica lăutărească

În 1918, fiind înrolat la Pitești în Regimentul 44 Infanterie pentru a fi aproape de fratele său Vasile, Zavaidoc îl are comandat pe Traian Moșoiu, acesta fiind cel care i-a dat porecla. Denumirea provine de la termenul zavaidoaca ce înseamnă năbădăios.

Între 1918 și 1920, Zavaidoc s-a stabilit definitiv la București, acolo unde a urmat lecții de canto de la profesorul Dimitrie Cutavas și tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani. Mai târziu, Zavaidoc a primit îndrumare chiar și de la baritonul Petre Ștefănescu-Goangă. Aceștia îi oferă șansa de a deveni solist de operă, însă Zavaidoc refuză, fiind pasionat de muzica lăutărească.

Zavaidoc a semnat primul contract cu casa de discuri Columbia Records în 1926. De-a lungul întregii sale cariere a înregistrat aproape 60 de discuri, rămânând loial casei de discuri Columbia Records și având câștiguri de ordinul milioanelor. Profiturile le-a ținut la Banca Marmorosch Blank.

A orbit din cauza bolii și a lipsei medicamentelor din cauza războiului

Între anii 1930 și 1940, Zavaidoc devine renumit printre restaurantele din București. În 1934, în timpul unui turneu la Focșani, Zavaidoc o întâlnește pe Constanța, aceasta fiind cu 15 ani mai tânără decât lăutarul. Cei doi s-au căsătorit și au avut trei copii.

În 1942, Zavaidoc devine plutonier în rezervă și primește ordin de concentrare la o unitate din Târgoviște. Mai apoi, pleacă alături de echipele artistice ale armatei în Basarabia și Transnistria. La data de 4 aprilie 1944, locuința lui Zavaidoc de lângă Gara de Nord este incendiată în timpul bombardării Bucureștiului de către aviația americană. Astfel, Zavaidoc este forțat să caute refugiu în Caracal.

În noiembrie 1944, în timpul unui popas la Turnu Măgurele, i se naște cel de-al treilea copil, cade la pat și se îmbolnăvește de nefrită (inflamarea rinichilor). La data de 31 decembrie este nevoit să se interneze la Spitalul Filantropia din București. Însă, lipsa medicamentelor din cauza războiului și consecințele bolii îi cauzează orbirea.

Zavaidoc a murit la data de 13 ianuarie 1945, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica din apropierea Bucureștiului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Imagini tulburătoare din Bucureştiul interbelic: iată cât de săraci erau românii în acea perioadă (GALERIE FOTO)

Cum a proorocit presa interbelică apariţia televiziunii în România

În perioada interbelică, un abonament lunar la o casă de toleranţă costa cât două kilograme de carne. Carol al II-lea era abonat la Foamea Neagră. Istoria celor mai cunoscute bordeluri din România

Prinţul Suveran al masoneriei române, Jean Pangal, unul dintre cei mai controversaţi şi influenţi oameni ai României interbelice