Studiul unui ADN antic dezvăluie migrații la scară largă în Britania din Epoca Bronzului

Un nou studiu major al ADN-ului antic a urmărit o serie de migrații la scară largă în sudul Britaniei, în timpul Epocii Bronzului. În cea mai mare astfel de analiză publicată până în prezent, oamenii de știință au examinat ADN-ul a aproape 800 de indivizi antici.

Noul studiu, condus de Universitatea din York, Școala de Medicină Harvard și Universitatea din Viena, arată că oamenii care s-au mutat în sudul Britaniei în jurul anilor 1300-800 î.Hr. au fost responsabili pentru aproximativ jumătate din descendența genetică a populațiilor ulterioare, notează Phys.org.

• Cercetătorii din China au descoperit o nouă specie de dinozaur care ciripea la fel ca păsările
• Mormânt etrusc intact cu peste 100 de artefacte, descoperit în Italia

Dovezile combinate ale ADN-ului și arheologice sugerează că, mai degrabă decât o invazie violentă sau un singur eveniment migrator, structura genetică a populației s-a schimbat prin contacte susținute între Britania continentală și Europa de-a lungul mai multor secole, cum ar fi mișcarea comercianților, căsătoriile mixte și migrații familiale la scară mică.

Studiul găsește dovezi că noii migranți s-au amestecat complet cu populația din sudul Britaniei în perioada 1000-875 î.Hr.

Rețele de migrații la scară largă

Cercetătorii spun că originea acestor migranți nu poate fi încă stabilită cu certitudine, dar cel mai probabil aceștia provin din comunități care se aflau pe teritoriul actual al Franței și în jurul acestuia.

Epoca Bronzului Mijlociu până la Târzie a fost o perioadă în care comunitățile agricole așezate s-au extins în sudul Britaniei și s-au dezvoltat rute comerciale extinse pentru a permite mișcarea minereurilor metalice pentru producția de bronz.

Aceste noi rețele au legat regiuni largi din întreaga Europă, așa cum se vede din răspândirea obiectelor din bronz și a materiilor prime.

Un punct central pentru deplasarea în Britania

Arheologul principal al studiului, profesorul Ian Armit, de la Universitatea din York, a declarat: „Suspectam de mult timp, pe baza modelelor comerciale și a ideologiilor comune, că Epoca Bronzului Mijlociu și Târziu a fost o perioadă de contacte intense între comunitățile din Britania și Europa”.

„Deși am crezut cândva că mobilitatea pe distanțe lungi era limitată la câțiva indivizi, cum ar fi comercianții sau grupurile mici de războinici, aceste noi dovezi ADN arată că un număr considerabil de oameni se mișca în întregul spectru al societății”, continuă Armit.

Unele dintre cele mai vechi valori genetice deviante de la normă au fost găsite în Kent, ceea ce sugerează că sud-estul ar fi putut fi un punct central pentru deplasarea în Britania. Acest lucru rezonează cu dovezile izotopice publicate anterior din situri arheologice precum Cliffs End Farm, unde s-a demonstrat că unele persoane și-au petrecut copilăria pe continent.

Limbile celtice, dovezile unei migrații la scară largă din Franța

Noile dovezi ADN ar putea, de asemenea, să răspundă la o întrebare care îi macină pe cercetători de mult timp: Când au ajuns limbile celtice în Britania?

Deoarece mișcarea populației conduce adesea la schimbarea lingvistică, noile dovezi ADN întăresc în mod semnificativ argumentele pentru apariția limbilor celtice în Britania în epoca bronzului. În schimb, studiul arată puține dovezi pentru migrații la scară largă a oamenilor în Britania în timpul epocii fierului ulterioare, care a fost considerată anterior ca fiind perioada în care limbile celtice s-ar fi răspândit.

Profesorul David Reich, de la Harvard Medical School, a declarat: „Aceste descoperiri nu rezolvă problema originii limbilor celtice în Marea Britanie”.

„Rezultatele noastre militează împotriva răspândirii în Epoca Fierului a limbilor celtice în Britania (populara ipoteză „Celtică din Est”) și cresc probabilitatea unei sosiri din Epoca Bronzului târzie din Franța, un scenariu rar discutat numit „Celtic din Centru”, explică profesorul.

Persistența lactazei

O altă constatare neașteptată a studiului este o creștere mare a frecvenței alelei pentru persistența lactazei (o adaptare genetică care a permis oamenilor să digere produse lactate) în populațiile din epoca bronzului din Britania în raport cu continentul.

Coautorul principal al studiului, profesorul Ron Pinhasi, antropolog fizic și specialist în ADN antic de la Universitatea din Viena, a declarat: „Acest studiu mărește cantitatea de date ADN antice pe care le avem din epoca târzie a bronzului și a fierului în Britania de doisprezece ori și Europa de Vest și Centrală de 3,5 ori”.

„Cu această cantitate masivă de date, avem pentru prima dată capacitatea de a efectua studii de adaptare cu suficientă rezoluție atât în ​​timp, cât și în spațiu, pentru a ne permite să discernem că selecția naturală a avut loc în moduri diferite în diferite părți ale Europei”, continuă Pinhasi.

Epoca târzie a bronzului a fost o perioadă de contacte intense

„Rezultatele noastre arată că produsele lactate trebuie să fi fost utilizate în moduri calitativ diferite din perspectivă economică sau culturală în Britania față de cum au fost utilizate pe continentul european în epoca fierului, deoarece aceasta era o perioadă în care persistența lactazei creștea rapid ca frecvență în Britania, dar nu și pe continent”, conchide acesta.

Deși noile dovezi ADN aduc la lumină mai multe informații despre Britania, datele indică, de asemenea, migrații ale populației între diferite părți ale Europei continentale, confirmând ceea ce arheologii au bănuit de mult timp: că epoca târzie a bronzului a fost o perioadă de contacte intense și susținute între multe comunități diverse.

Studiul „Migrația pe scară largă în Britania, în timpul epocii bronzului mijlociu și târzie” a fost publicat în Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Cine s-a stabilit definitiv mai întâi pe Podișul Tibetan, Omul de Denisova sau Homo Sapiens?

Un număr record de unelte din os, din urmă cu 400.000 de ani, contestă ceea ce credeam că știm despre oamenii timpurii

În urmă cu 524 ani, navigatorul Vasco da Gama deschidea drumul spre Asia

Cea mai mare așezare a picților descoperită în Scoția