Derinkuyu, misteriosul oraș subteran, care a adăpostit cândva 20.000 de oameni, descoperit în subsolul unui bărbat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În 1963, un bărbat din provincia Nevșehir din Turcia a dărâmat un zid din subsolul său și a ajuns să descopere un oraș subteran gigantic.

Bărbatul (care nu a fost numit în rapoartele de la acea vreme) a dat cu barosul în peretele său și a descoperit mai multe tuneluri. Explorările aveau să dezvăluie mai târziu că era vorba despre un oraș subteran cu o adâncime de până la 18 etaje, cu capele, școli și grajduri.

• Diplomatul care a apărat România încă de pe băncile facultății: „Recunoașteți că n-ați auzit niciodată de…
• Clădirea care „minuna” privirile bucureștenilor la sfârșitul secolului al XIX-lea

Cunoscut sub numele de Derinkuyu, orașul fusese abandonat de secole – probabil spre ușurarea bărbatului care tocmai își croise drum înăuntru cu un ciocan.

Se estimează că orașul ar fi putut găzdui până la 20.000 de persoane, iar lucrările în vederea construirii sale ar fi putut începe încă din secolele VIII-VII î.Hr., potrivit arheologilor de la Departamentul de Cultură din Turcia.

Orașul ar fi putut găzdui până la 20.000 de persoane

În ciuda faptului că roca – formată din depozite de cenușă vulcanică – era moale, lucrătorii care au început construcția nu au ajuns prea departe cu ea. Un manuscris din jurul anului 370 î.Hr. care descrie probabil Derinkuyu menționează că locuințele subterane erau aproximativ suficient de mari pentru o familie, animale domestice și hrană.

Orașul a ajuns la apogeu în perioada bizantină (aproximativ între 395 și 1453 d.Hr.), când a fost transformat într-un labirint de tuneluri, camere și încăperi. Rețeaua de tuneluri și pasaje conținea intrări ascunse, puțuri de ventilație, precum și fântâni și canale de apă.

Este probabil ca oamenii din zonă să fi folosit mai întâi roca moale în scopuri de depozitare, păstrând alimentele la temperaturi scăzute și stabile. Cu toate acestea, orașele în care s-au transformat s-au datorat probabil utilității lor la capitolul apărare.

Cei care locuiau la nivelurile inferioare, de exemplu, puteau să întrerupă alimentarea cu apă la nivelurile superioare și la sol, împiedicând inamicii să otrăvească aprovizionarea.

Primii creștini s-au adăpostit în orașul subteran, fugind de persecuțiile romanilor

Tunelurile puteau fi blocate din interior cu uși rotunde din piatră rulantă, iar pasajele în sine erau înguste pentru a forța orice invadator să se alinieze unul câte unul, scrie IFL Science. 

Diferiți oameni s-au adăpostit în oraș de-a lungul mai multor secole. Primii creștini au trăit acolo, fugind de persecuțiile din partea romanilor, în timp ce musulmanii l-au folosit pentru protecție în timpul războaielor arabo-bizantine din 780 și 1180.

Peșteri asemănătoare au fost de asemenea folosite pentru ca populația să se adăpostească de pericole.

„Când a sosit vestea masacrelor de la Adana, o mare parte a populației din Axo s-a refugiat în aceste camere subterane și, timp de câteva nopți, nu s-a aventurat să doarmă la suprafață”, a scris lingvistul Richard MacGillivray Dawkins, de la Cambridge, în timpul vizitei sale în Grecia.

„Se pare că, până de curând, populația a trăit în întregime în aceste locuințe subterane, fără case la suprafață”.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O statuie veche de 1.800 de ani a fost găsită într-un oraș antic din Turcia

Explozia gigantică a unei roci spațiale care a distrus un oraș antic. A fost de 1.000 de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima

Mozaicul fascinant descoperit de arheologi într-un oraş antic roman

Un oraş antic a fost proiectat într-o manieră atât de modernă încât nici astăzi multe oraşe mari din România nu au ajuns la nivelul acestuia