Catârii au fost aduși în Europa Centrală de romani, arată dinții și ADN-ul antic

Romanii au fost primii care au adus catâri în Europa Centrală. Înainte de a duce catârii spre nord, peste Alpi, în primul secol, caii erau singurele animale de călărie folosite de popoarele din regiune.

Acest lucru a fost dezvăluit de analizele genetice efectuate de un grup de cercetare de la ArchaeoBioCenter din cadrul Universității Munchen, Colecția de Stat pentru Paleoanatomie München și Universitatea din Viena.

• O nouă specie de dinozauri este printre cele mai mici descoperite vreodată
• Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă

Până la sfârșitul epocii fierului, în secolul I î.Hr., popoarele din așezările celtice de la poalele Alpilor de Nord au crescut exclusiv cai. Foarte apreciați de celți ca „animale pentru elită”, caii erau folosiți în principal pentru operațiuni militare, indică Eurek Alert.

Atunci când romanii au înaintat în regiunile de la nord de Alpi și s-au stabilit acolo, au luat cu ei catâri din zona mediteraneeană. Catârii erau apreciați de armată ca animale de povară. Romanii apreciau acești hibrizi în special pentru puterea lor, rezistența și pasul sigur pe terenul muntos. În plus, catârii pot supraviețui cu furaje mai puțin valoroase și sunt mai rezistenți la boli decât caii și măgarii.

Catârii erau mai apreciați de romani

La început semnificațiile economice și militare ale catârilor, pentru popoarele din regiunile de la nord de Alpi au fost pline de incertitudini. Chiar și pentru experți, este dificil de făcut diferența între rămășițele arheologice ale acestor specii.

Cele mai multe părți ale scheletului animalelor din această familie sunt prea asemănătoare. O echipă de cercetători de la Catedra de Paleoanatomie, Cercetare în Domesticare și Istoria Medicinei Veterinare de la LMU, Universitatea din Viena și Colecția de Stat pentru Paleoanatomie München a investigat ADN-ul antic de la peste 400 de reprezentanți ai acestei familii. Rămășițele proveneau dintr-o așezare celtică și șapte romane, din zonele cunoscute astăzi ca sudul Germaniei, estul Elveției și Austria.

Analize genetice pentru a afla mai multe detalii

Cercetătorii au comparat analizele genetice cu rezultatele metodelor tradiționale de identificare a speciilor, adică analiza morfologiei, formei și mărimii dinților mandibulari și a anumitor oase. Rămășițele de catâri au fost găsite doar în așezările romane. Mai mult, investigațiile au relevat că aceste animale pot fi identificate nu numai din ADN-ul lor antic, ci și prin caracteristicile dinților lor premolari.

„Cu toate acestea, identificarea sigură a hibrizilor cal-măgar este condiționată de accesul la colecții de referință cuprinzătoare de schelete de ecvidee, astfel încât cercetătorii să le poată compara cu descoperirile arheologice”, explică Joris Peters, director al Colecției de Stat pentru Paleoanatomie München și președinte de Paleoanatomie la LMU.

„ADN-ul nu este întotdeauna suficient de bine conservat în materialul arheologic pentru a putea identifica animalele cu certitudine. Prin urmare, construirea unor colecții cuprinzătoare de istorie naturală este, de asemenea, esențială pentru cercetarea culturilor trecute.”

Vă mai recomandăm și:

O misiune chineză își propune să studieze atmosfera și geologia planetei Venus

O figurină din lut, veche de 3.000 de ani, ar putea fi o zeiță preistorică a apei

Un robot umanoid a reușit să păcălească oamenii să creadă că e conștient de sine

O afecțiune rară împiedică creierul să vizualizeze trecutul și viitorul