Medusa, povestea adevărată din spatele Gorgonei cu privire ucigătoare

Medusa a fost una dintre cele trei Gorgone, fiicele lui Phorcys și Ceto, surori cu Graeae, Echidna și Ladon,  toate fiare înspăimântătoare și înfricoșătoare.

O frumoasă muritoare, Medusa, a atras mânia zeiței Atena, fie din cauza lăudăroșiei ei, fie din cauza unei nefaste aventuri amoroase cu Poseidon.

• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…
• Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean

Transformată într-un monstru răutăcios cu șerpi în loc de păr, ea a fost ucisă de Perseus, care ulterior s-a folosit de capul monstrului ca armă, înainte de a-l oferi Atenei, indică Greek Mithology.

Nașterea și familia Medusei

Medusa, al cărei nume provine probabil din cuvântul grecesc antic pentru „gardian”, a fost una dintre cele trei Gorgone, fiicele zeilor mării Phorcys și Ceto și surori cu Graeae, Echidna și Ladon. Toți frații Medusei erau monștri prin naștere și, deși nu era, ea a avut ghinionul de a fi transformată în cea mai hidosă dintre toți.

De atunci, la fel ca Euryale și Stheno, surorile ei mai mari, Medusa a fost înfățișată cu mâini de bronz și aripi de aur. Poeții susțineau că avea un colț ca de mistreț și o limbă pe care o flutura între colți.

Șerpi agitați îi acopereau capul în loc de păr. Fața ei era atât de hidosă și privirea ei atât de pătrunzătoare, încât simpla vedere a ei era suficientă pentru a transforma un bărbat în piatră.

Medusa, Poseidon și Perseu

Nu a fost întotdeauna așa. Medusa, singura muritoare dintre surorile Gorgone, s-a remarcat între ele și prin faptul că ea singură ce s-a născut cu un chip frumos. Ovidiu laudă în special gloria părului ei, „cel mai minunat dintre toate farmecele ei”. Marele zeu al mării Poseidon pare să fi împărtășit această admirație, pentru că nu a putut rezista tentației și a iubit-o pe Medusa într-un templu al Atenei. Înfuriată, zeița fecioară a transformat părul feeric al Medusei într-o claie de șerpi, transformând-o pe cea mai tânără Gorgonă în monstrul pe care l-am descris mai sus.

La scurt timp după aceasta, încercând să scape de Perseus, Polydectes, regele din Seriphos, l-a trimis pe marele erou într-o căutare despre care credea că trebuie să fie ultima sa.

Capul Medusei a fost porunca lui Polidecte. Cu ajutorul Atenei și al lui Hermes, Perseus a ajuns în sfârșit în legendarul ținut al Gorgonelor, situat fie în vestul îndepărtat, dincolo de Oceanul exterior, fie în mijlocul acestuia.

Medusa dormea, iar Perseu, folosind ca ghid reflexia din scutul de bronz al Atenei (pentru a nu privi direct la monstru și a fi transformat în piatră), a reușit să-i taie capul cu secera lui.

Soarta postumă a Medusei

Pentru că Medusa era însărcinată în momentul morții ei, iar când Perseu i-a tăiat capul, cei doi copii ai săi nenăscuți, Chrysaor și Pegasus, i-au sărit brusc de pe gât. Gorgonele au fost trezite de zgomot și au făcut tot posibilul să răzbune moartea surorii lor, dar nu l-au putut nici vedea, nici să-l prindă pe Perseus, pentru că acesta purta masca de invizibilitate a lui Hades și sandalele cu aripi ale lui Hermes. Așa că s-au întors la locuința lor retrasă pentru a o plânge pe Medusa. Pindar, un mare poet grec antic, spune că, auzind plânsul lor sumbru, Atena a fost atât de emoționată încât a modelat după ea muzica jalnică a țevii duble, aulos.

Acum că Perseus avea capul Medusei în geantă, s-a întors la Serifos. Cu toate acestea, în timp ce zburau deasupra Libiei, picături din sângele Medusei au căzut la pământ și s-au transformat instantaneu în șerpi; din această cauză, până în ziua de azi, Libia abundă de șerpi. Când Perseus a ajuns în Seriphos, a folosit capul Medusei pentru a-l transforma pe Polydectes și pe insularii vicioși în pietre; insula a fost binecunoscută mult timp după aceea pentru numeroasele sale stânci.

Teroarea Medusei continuă

După aceasta, Perseu i-a dat capul Medusei binefăcătoarei sale Atena, ca dar. Ea a colectat, de asemenea, o parte din sângele rămas și i-a dat cea mai mare parte lui Asclepius, care a folosit sângele din partea stângă a Medusei pentru a lua viețile oamenilor și sângele din partea dreaptă pentru a ridica oamenii dintre morți. Restul sângelui Medusei, o fiolă care conține două picături,  Athena l-a dat fiului ei adoptiv, Erichthonius. Euripide spune că una dintre picături a fost un remediu, iar cealaltă o otravă mortală.

Întotdeauna ocrotitoarea eroilor, Atena a pus deoparte, într-un borcan de bronz, o șuviță din părul Medusei pentru Hercule, care ulterior i-a dat-o fiicei lui Cepheus, Sterope, pentru a o folosi pentru a-și proteja orașul natal, Tegea. Se presupune că, chiar dacă nu avea puterea privirii Medusei, încuietoarea putea încă arunca teroare asupra oricărui inamic suficient de nefericit încât chiar și accidental să-l privească.

Vă mai recomandăm și: 

Caracteristicile geologice de pe Pluto au primit denumiri inspirate din mitologie

Atelierul despre cultura japoneză intitulat „De ce ne plac Anime-urile? Mitologie şi cultură japoneză” va avea loc în perioada 27-30 iunie

Zoologie si mitologie

Test de cultură generală. Care este cel mai mare complex religios din lume?