„El Lidero Maximo” Fidel Castro. Cum reușea să controleze mințile oamenilor?
Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut pe 13 august 1926, într-o familie înstărită. Tatăl sau, Angel Castro, un emigrant spaniol din Galicia, se îmbogățise în timpul Marii Depresiuni (1929 – 1933) cultivând trestie de zahăr la ferma sa din Biran, Provincia Oriente. Mama lui Castro fusese servitoarea lui Angel Castro, femeie cu care a avut șapte copii, printre care și Fidel.
Copil și adolescent fiind, Castro era interesat de istorie, geografie și mai ales de sport. În 1945 s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității Havana (Cuba), afirmându-se ca student activist și simpatizând cu tot felul de grupuri de tineri violenți.
În 1947 a devenit membru al Partidului Poporului Cubanez, al căruit fondator era politicianul Eduardo Chibas, una dintre personalitățile care l-au inspirat profund pe Castro.
Președinte timp de jumătate de secol
Fidel Castro a condus Cuba timp de 49 de ani, fiind perioada care a desemnat cea mai îndelungată șefie din America Latină și din lume, cu excepția celei în care a domnit Regina Elisabeta (70 de ani). Începând cu anul 2008, Fidel Castro a cedat puterea fratelui său Raul, din cauza unor probleme de sănătate, iar în ultimii ani ai vieții s-a retras din toate funcțiile de conducere. A murit la vârsta de 90 de ani, în anul 2016.
Până și în ultimul ceas, Castro a continuat să își susțină idealurile socialiste, în același timp cerându-le apropiaților să-i continue țelurile și năzuințele comuniste. La moartea sa, emigranții cubanezi care se refugiaseră de-a lungul timpului în Statele Unite ale Americii au sărbătorit momentul, în timp ce o mare parte a populației din Cuba îl regreta și îl plângea amarnic.
Indiferent cât de admirat sau cât de detestat a fost, Fidel Castro se numără printre personalitățile de excepție ale secolului XX. A fost unul dintre cei mai vânați oameni din istorie, supraviețuind tuturor celor 638 de tentative de asasinat care îl priveau în mod direct.
Adept convins al socialismului, toată viața sa a luptat pentru „dreptate și independența Cubei”, în vreme ce ura capitalismul și lumea industrială, considerându-le odioase.
A intrat în Guiness Book
Castro era un bun orator, vorbea liber ore în șir, fără să simtă nevoia vreunei surse de inspirație. Era foarte hotărât, înflăcărat și convins de ceea ce spunea, reușind astfel să îi impresioneze în special pe tineri. Fidel Castro a intrat în Cartea Recordurilor cu discursul său de 4 ore și 29 de minute pe care l-a ținut în cadrul unei reuniuni ONU, pe 29 septembrie 1960.
De asemenea, recordul său pentru cel mai lung discurs a fost atins în Cuba, 7 ore și 10 minute, în anul 1986, la Havana, cu ocazia celui de-al treilea Congres al Partidului Comunist.
„Răbdare invincibilă. Disciplină de fier. Forța imaginației îi permitea să depășească imprevizibilul”, spunea despre Castro cine altul decât bunul său prieten, scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (câștigător al Premiului Nobel pentru Liberatură în anul 1982).
Pe de-o parte a dat, pe de alta a luat
Fidel Castro este revoluționarul care a participat la răsturnarea regimului lui Fulgencio Batista (a condus Cuba între 1933 – 1944 și 1952 – 1959) și care a contribuit la transformarea Cubei în primul stat comunist din emisfera vestică, devenind președintele țării în anul 1976.
Odată cu instalarea sa în funcția de președinte al țării, Fidel Castro a propus câteva reforme care păreau a fi promițătoare – mijlocește accesul oamenilor de rând la sistemul de sănătate și la cel educațional prin impunerea gratuității, însă, sub multe alte aspecte, Castro a reușit să stopeze evoluția economică a statului cubanez, venind cu tot felul de condiții de austeritate care afectau traiul de zi cu zi al locuitorilor țării. Hrana și curentul, de exemplu, fuseseră raționalizate.
Săraci și naivi
Din cauza embargoului instituit în SUA și a faptului că liderul cubanez decisese încă de la început închiderea tuturor magazinelor și a întreprinderilor private, în Cuba scăzuse foarte mult producția, iar o mare parte a populației era obligată să muncească din greu pentru a stimula economia.
Cu toate aceste probleme, carisma lui Fidel Castro era atât de puternică încât reușea, în continuare, să vrăjească populația Cubei, deși oamenii se scăldau în sărăcie și trăiau sub tot felul de restricții.
Obsesia pentru tehnologia de contraspionaj
În cartea ”Viața secretă a lui Fidel Castro”, scrisă de garda sa de corp, Juan Reinaldo Sanchez, care s-a aflat sub serviciile dictatorului cubanez timp de 17 ani, acesta vorbește despre sistemul pe care îl aplica Fidel Castro și care trăda obsesia lui exagerată pentru control.
Sanchez dezvăluie informații despre ansamblul invincibil pe care și-l clădise în timp liderul comunist în jurul său, din acest ansamblu făcând parte, de exemplu, mii de soldați dispuși în 3 cercuri concentrice care-i asigurau securitatea pesronală dar și numeroasele mijloace și tehnici de spionaj și contraspionaj din cele mai performante.
Absolut toată industria Cubei, toate ministerele, toate instituțiile, cele mai mici și mai neînsemnate școli de la periferiile orașelor sau din sate erau controlate, supravegheate intens, astfel încât orice informație, orice bârfă, orice vorbă negativă la adresa lui Fidel Castro era interceptată și ajungea la sursa principală – președintele Castro – în mai puțin de 24 de ore.
Cum reușea Fidel Castro să controleze mințile oamenilor?
Fidel Castro avea o caracteristică fundamentală. Și anume, capacitatea de a manipula. Îi manipula pe toți. Pe cei din jurul lui, pe cei cu care intra în contact în scopuri diplomatice, președinți, oameni politice, diverse personalități, de la scriitori la economiști.
Era un om extrem de oportunist care știa exact să găsească momentul potrivit pentru a obține ceea ce dorea, când dorea. Castro era un fel de vrăjitor al vorbelor, altfel nu se explică cum un popor întreg aproape îl venera în condițiile în care oamenii simpli trăiau într-un adevărat regim de austeritate.
Bogat în privat, modest în public
Fidel Castro, spunea fosta lui gardă de corp Juan Reinaldo Sanchez, avea o viață dublă. Deși în public se erija într-un om cu o personalitate modestă, un om simplu și asumat, în privat era cu totul și cu totul altfel. Deloc modest, deloc simplu. Deținea 20 de case, iahturi și insule private, potrivit Britannica.
În Cuba, viața lui privată era cel mai bine păstrat secret. Cu toate acestea, un lucru, cel puțin, era sigur despre viața sa intimă. Îi plăceau femeile. De toate vârsele, categoriile, culorile, dimensiunile. Era devorator de femei, a fost căsătorit de două ori, are cel puțin 9 copii, iar apetitul său pentru femei îi atrăsese porecla de „Armăsarul”.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Ernesto Che Guevara, simbol al spiritului revoluționar
De ce Fidel Castro a congelat trupul unui soldat american după invazia eșuată din Golful Porcilor
Crocodilul lui Fidel Castro a atacat un bătrân la o petrecere desfăşurată în Suedia