Împăratul german, la auzul veștii că România s-a alăturat Antantei: „Am pierdut războiul”

Intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei a produs un șoc imens atât la Viena, cât în special la Berlin. Împăratul german, Wilhelm al II-lea, a avut o prăbușire nervoasă și a declarat că războiul este pierdut. Mai mult, pentru că nu a anticipat decizia României, l-a înlocuit din funcție pe Șeful Marelui Stat-Major german, generalul Erich von Falkenhayn.

În seara zilei de 27 august 1916, la ora 21:00, ambasadorul român la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat nota prin care România declara război Austro-Ungariei. Chiar în acele momente, trupele române treceau Carpați în Transilvania.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

La auzul veștii că România a intrat în război împotriva Puterilor Centrale, împăratul german Wilhelm al II-lea a avut un acces de furie, urmat de o prăbușire nervoasă, spunându-le celor din jurului său că  războiul este pierdut de Germania și de Puterile Centrale.

Wilhelm al II-lea: Totul s-a terminat

Douglas von Thurn, diplomat austro-ungar, detașat în acel moment la comandamentul Armatelor austro-ungare din Teschen, îi trimite pe 31 august 1916 o telegramă strict confidențială ministrului de Externe austro-ungar, Burian von Rajecz, în care descrie mai pe larg modul în care a reacționat împăratul german. „Am aflat în mod strict confidențial, de la o sursă din anturajul apropiat al împăratului Wilhelm al II-lea, că declarația de război a României l-a scos cu totul din fire pe suveran deoarece, sub influența rapoartelor ministrului plenipotențiar german şi ale atașatului militar de la Bucureşti, nu ar fi crezut niciodată că s-ar putea întâmpla aşa ceva. Sub prima impresie a acestei vești a spus celor din jurul său că de acum totul s-a terminat, războiul este definitiv pierdut şi orice altă vărsare de sânge este lipsită de orice speranță şi din acest motiv inutilă”.

Și Șeful Marelui Stat-Major german, generalul Erich von Falkenhayn, a fost total surprins de vestea că România a intrat în război de partea Antantei. La început a refuzat să creadă știrea, apoi, după ce au venit alte rapoarte care confirmau acțiunea Armatei Române, i-a dat crezare. Oricum, pentru că nu a anticipat intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale, împăratul Wilhelm al II-lea l-a înlocuit din funcție, numind în fruntea armatei germane un „duet” compus din generalii Hindenburg și Ludendorff.

Tot din telegrama pe care i-a trimis-o Thurn lui Burian aflăm detalii și despre această schimbare făcută la vârful armatei germane: „Destituirea dlui. von Falkenhayn pare să se datoreze în primul rând faptului că împăratul Wilhelm al II-lea i-a făcut reproșuri amare că nu a recunoscut pericolul amenințător ce venea din România şi nu a făcut nimic pentru a-l evita. De la sosirea feldmareşalului von Hindenburg, care a fost chemat imediat telegrafic la Pless, starea de spirit a împăratului s-a ameliorat simțitor şi situația, deşi este extrem de grea şi amenințătoare, nu i se mai pare totuşi lipsită de speranță. Se pare că, la plecarea sa, dl von Falkenhayn a reuşit să obțină de la împărat asigurarea că va fi numit în postul de ambasador la Constantinopol. Din informațiile mele rezultă că dl. cancelar al Reich-ului şi secretarul de Stat nu sunt deloc de acord cu această alegere şi rămâne de văzut dacă aceştia vor reuși să-l convingă pe împărat să revină asupra promisiunii date dlui von Falkenhayn”.

Până la urmă, din nefericire pentru România, Falkenhayn a fost desemnat să conducă operațiunile militare ale Puterilor Centrale împotriva Armatei Române care înainta în Transilvania.

De ce nu au anticipat Puterile Centrale decizia României?

Fără doar și poate Puterile Centrale au avut o multitudine de informații care arătau în mod concret că România se pregătea să intre în război împotriva lor, dar din anumite motive nu le-au crezut sau le-au ignorat.

După ce au spart cifrul diplomatic al Italiei, austriecii au reușit să intercepteze încă din luna aprilie a anului 1916 o serie de telegrame, prin care erau raportate stadiul negocierilor dintre România și Antanta. Într-un mesaj interceptat pe 30 iulie se menționa 14 august ca dată la care România urma să intre în război împotriva Puterilor Centrale, însă au fost  ridicate anumite îndoieli cu privire la aceste interceptări. Contele Ottokar von Czernin, ambasadorul austro-ungar la București, a susținut că telegramele erau folosite doar pentru a intoxica Puterile Centrale și a le induce în eroare.

Și rapoartele atașaților militari germani de la București indicau, la începutul lunii august 1916, că România își mobilizează armata în secret. Pe 11 august 1916, colonelul Hans von Hammerstein descria Armata Română ca „punându-se încet pe picior de război și grupându-și unitățile de operații ofensive cu două treimi împotriva Transilvaniei, defensive – cu o treime împotriva Bulgariei (…). În ritmul actual, poate fi gata să pornească împotriva Transilvaniei (n.r. împotriva trupelor austriece din Transilvania) la sfârșitul lui august”.

Rolul ambasadorului austro-ungar la Bucureşti

Toate acestea erau puse în umbră de informațiile pe care le transmiteau Ottokar von Czernin şi  ambasadorul german de la Bucureşti, baronul Hilmar von dem Bussche. Prim-ministrul român, Ionel Brătianu, a reușit să-i dezinformeze pe cei doi și să le adoarmă vigilența, până chiar în ziua intrării Românei în război. Pentru a reuși acest lucru a apelat de multe ori și la Regele Ferdinand pentru a-i intoxica pe cei doi cu informații, care ascundeau adevăratele intenții ale României. Totuși, amândoi credeau că Ionel Brătianu se gândea să intre în război împotriva Puterilor Centrale, dar considerau că Regele Ferdinand, din casa de Hohenzollern, îi va bloca intențiile.

Chiar cu o zi înainte ca România să intre în război, Ottokar von Czernin i-a transmis două telegrame secrete ministrului de Externe austro-ungar, Burian von Rajecz. Conținutul lor relevă gradul de manipulare la care era supus atât de Regele Ferdinand, cât și Ionel Brătianu. „Tocmai am fost primit de M.S. Regele într-o audientă care a durat un ceas. (…) Regele mi-a dat răspunsuri neclare, în maniera sa obișnuită, şi mi-a spus că se va decide la consiliul de coroană de mâine (27 august 1916, n.n), că el NU vrea războiul, dar nu poate lua de unul singur o astfel de decizie şi din acest motiv s-a convocat consiliul. Speră că va putea să rămână neutru, dar să-mi promită acest lucru nu poate. Sigur că nu se simte legat de eventualele înțelegeri ale lui Brătianu. (…) Regele a subliniat că 90% din populație nu vrea războiul”.

Despre discuțiile cu Ionel Brătianu,  Czernin a transmis către Viena următoarele informații: „Brătianu, cu care am vorbit multă vreme astă noapte, a declarat în modul cel mai categoric că vrea, poate şi va rămâne neutru. Consiliul de coroană de mâine (27 august 1916, n.r.) îmi va dovedi că el rostește adevărul. Consiliul de coroană de mâine a fost convocat împotriva voinței sale şi a făcut aluzie la Titu Maiorescu, care vrea să-l înlăture. Brătianu a declarat în repetate rânduri că, sub conducerea sa, România va intra în război numai atunci când va fi atacată şi el crede că bulgarii au această intenție. În final, Brătianu a vorbit încă o dată despre cedarea Bucovinei, o propunere pe care eu am refuzat-o pe un ton amabil, dar categoric”.

Misiunea lui Ionel Brătianu și a Regelui Ferdinand de a adormi Puterile Centrale a reușit pe deplin.

Vă mai recomandăm să citiți și:

USS Texas (BB-35), ultimul dreadnought din Primul Război Mondial, va primi reparații de 35 de milioane de dolari

„Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România în Primul Război Mondial

Test de cultură generală. În ce lună a început Primul Război Mondial?

Lusitania, nava care a contribuit la intrarea SUA în Primul Război Mondial