Ionel Brătianu: „Azi, țara îi socotește pe ruși ca pe cei mai mari dușmani ai noștri”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Imediat după semnarea Armistițiului de la Focșani (26 noiembrie/9 decembrie 1917) dintre România și Puterile Centrale, procesul de bolșevizare și de descompunere a trupelor rusești aflate pe frontul din România s-a accentuat. Mai mult, bolșevicii ruși au amenințat guvernul României aflat la Iași.

După semnarea Armistițiului de la Focșani din Primul Război Mondial, pe frontul de luptă din România coexistau două realități diametral opuse. Pe de o parte, Armata Română, ordonată, liniștită, demnă și resemnată, pe de altă parte, trupele ruse ce se aflau într-o stare de anarhie și răzvrătire, cuprinse de virusul bolșevic.

Contemporanii acelor evenimente au observat cu ușurință faptul că strania „conviețuire”, între două situații total opuse, nu putea să supraviețuiască prea mult, mai ales că evenimentele alunecau pe un curs ce puneau în pericol însăși existența statului român.

Cum au devastat bolșevicii nordul României în Primul Război Mondial

Evenimentele s-au precipitat mai rapid decât și-ar fi imaginat cineva. Bolșevicii nu se mai rezumau doar să controleze trupele ruse, creau haos în tot mai multe regiuni românești și amenințatu guvernul român, aflat la Iași, condus de Ionel Brătianu. Iată ce avea să consemneze I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor la acel moment, despre desfășurarea evenimentelor din acele zile fierbinți:

„La 3 decembrie (stil vechi, n.r.), Tisenhausen, comisarul lui Kerenski pe lângă armatele rusești din România, este arestat de bolșevicii care au pus stăpânire pe sovietul din Iași şi au hotărât degradarea tuturor ofițerilor. La Tecuci se răzvrătește un corp de armată rus. La Bucecea, în județul Botoșani, unități rusești dau foc târgului, iar la Leova incendiază depozitul de subzistență. În Basarabia, bande de soldaţi fugiţi de pe front ard tot ce găsesc în tot cuprinsul provinciei. (…)

4 decembrie. Bolşevicii se întrunesc în număr tot mai mare în jurul gării din Socola, îndreaptă tunurile spre oraş (Iași, n.r.) şi ameninţă să ne bombardeze. Generalul Scerbacev (conducătorul trupelor ruse pe frontul românesc, n.r.) ne declară că nu mai poate răspunde de santinelele lui şi, prin urmare, ne roagă să luăm noi măsuri de pază pentru birourile şi mai cu seamă pentru casieriile lui. La Moineşti, unde sunt sondele de petrol, ruşii se dedau la devastări, obligându-ne să trimitem de urgență trupe. (…)

6 decembrie. Devastările continuă, îndeosebi în nordul Moldovei. La Moruzi, la Vârful-Câmpului şi la Zvoreşti, la Manoliu, Teţcanu, ruşii pradă şi pun foc. La Socola, situaţia devine din ce în ce mai îngrijorătoare, bande întregi vor să intre în oraş (Iași, n.r.)”.

Armata a IV-a rusă amenința să mărșăluiască spre Iași

Situația avea să escaladeze începând cu 7/20 decembrie 1917. În acea zi, generalul Prezan (comandantul Marelui Cartier General al Armatei Române, n.r.) a comunicat guvernului condus de Ionel Brătianu faptul că Armata a IV-a rusă a primit ordin să părăsească frontul şi că intenționa să se îndrepte spre Iaşi.

Pe de altă parte, bolșevicii de la Socola amenințau și ei că, dacă nu vor fi lăsați să îl aresteze pe generalul Scerbacev şi pe cei din anturajul său, vor veni cu „trupe numeroase în ajutorul lor, la nevoie toată armata rusească de pe frontul român”. La Dorohoi, Bacău, Tutova, soldații ruși bolșevizați jefuiau totul în drumul lor, iar populația îngrozită fugea spre orașe, iar la Botoșani, bolșevicii dădeau foc liceului.

Ionel Brătianu: Azi, țara îi socotește pe ruși ca pe cei mai mari dușmani ai noștri

Inițial, autoritățile române au ezitat să intervină ferm împotriva bolșevicilor ruși. Existau două mari rețineri împotriva unei astfel de intervenții, prima era dată de un eventual accept al aliaților, iar cea de-a doua de o posibilă reacție vehementă a liderilor bolșevici ruși, în frunte cu Lenin.

În ședința de guvern din 6/20 decembrie 1917, Ionel Brătianu a propus trimiterea unei telegrame aliaților pentru a-i înștiința despre evenimentele care se petrec pe frontul românesc.

„Aliaţii trebuie să examineze care este menirea României în Orient şi nu trebuie să lase ca ţara să intre pe mâna germanofililor. Eu, Brătianu, şi cu Guvernul meu mă pot lega să merg cu Aliaţii până la sfârșit, dar nu-mi pot lua obligația ca ţara să mă urmeze acuma aşa după cum mi-am luat o atare obligație atunci când am determinat intrarea acesteia în acțiune. Nu trebuie să ne înșelăm asupra situaţiei noastre şi să zicem că putem reprezenta în orice ipoteză spiritul public.

Azi, țara îi socotește pe ruși ca pe cei mai mari dușmani ai noștri, mai mari ca germanii, şi să nu ne facem iluzii, germanofilii vor fi considerați ca niște salvatori, dacă vor apare ca fiind în măsură să ne scape de ruşi. Noi, care am făcut războiul, avem datoria să rezervăm în jocul României şi cartea Aliaţilor până la sfârșit, dar nu putem, nu avem puterea de-a împiedica ţara să-şi joace şi cealaltă carte, în interesul ei imediat”, a declarat Ionel Brătianu în ședința guvernului.

Bolșevicii au continuat să escaladeze evenimentele și au amenințat cu intrarea în Iași. Doar intervenția promptă a Armatei Române împotriva bolșevicilor aflați la Socola a salvat orașul și guvernul României de la un posibil dezastru.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Conflictul ascuns dintre Ionel Brătianu și Take Ionescu. Ce rol a jucat Nicolae Titulescu într-o luptă ce putea afecta interesele României

Întâlnirea secretă a lui Ionel Brătianu cu liderii militari ai Antantei

Răzmerița împotriva lui Ionel Brătianu pentru ca România să intre în război în 1914

„Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi