Întâlnirea secretă a lui Ionel Brătianu cu liderii militari ai Antantei

La sfârșitul anului 1916, România se afla într-o situație tragică. Cu mai mult de două treimi din teritoriul țării ocupat de către Puterile Centrale, existența statului român era pusă la o grea încercare. La începutul anului 1917 a avut loc la Sankt Petersburg o întâlnire secretă între liderii militari aliați, pentru a stabili strategia militară pentru acel an.

În decembrie 1916, Armata Română și administrația statului, însoțite de sute de mii de civili, s-au retras în Moldova sub presiunea trupelor Puterilor Centrale. Iașiul devenea capitala României pentru vreme de aproape doi ani. Însă, Armata Română era aproape distrusă, doar câteva divizii din subordinea generalului Alexandru Averescu mai dețineau capacitatea de a lupta, iar România nu avea de înfruntat doar Puterile Centrale, relațiile cu „aliatul” rus erau departe de a fi mulțumitoare.

• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?
• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur

Mai mult, Rusia exercita presiuni asupra Regelui Ferdinand și asupra prim-ministrului Ionel Brătianu pentru ca Armata și conducerea statului român să se retragă pe teritoriul Rusiei. Această cerință însemna de fapt o cedare a suveranității României în fața Rusiei.

Sosirea iernii a pus capăt ostilităților pe frontul românesc, pauză de care România trebuia să profite pentru a își reface armata. Trebuiau stabilite toate detaliile pentru înzestrarea, dotarea și instrucția soldaților.

Presiunile României

La începutul lunii februarie a anului 1917, a avut loc o întâlnire secretă la Sankt Petersburg între liderii militari ai Antantei, pentru a stabili strategia pe care alianța avea să o adopte în acel an. Deși membră a Antantei din august 1916, inițial, România nu a fost invitată la această reuniune, însă reprezentanții statului român au întreprins toate eforturile necesare pentru ca interesele țării să fie reprezentate la întrunire.

Până la urmă, liderii aliați au acceptat prezența prim-ministrului Ionel Brătianu, deși acesta nu era un militar. Cum întâlnirea era secretă, plecarea lui Ionel Brătianu în Rusia trebuia să fie justificată din alt motiv.

„Oamenii lui Brătianu, puși la-cale, răspândiră deci știrea că Brătianu merge la Petrograd (Sankt Petersburg, n.a.) să logodească pe prințul Carol cu una din fetele țarului (…). La Petrograd, Brătianu nu izbuti să logodească pe prinț și nici nu-și dete multă osteneală să o facă. (…) Pețitor nefericit, Brătianu a avut mai mult succes la Petrograd ca diplomat. A reușit mai întâi să se impună din nou Aliaților (…). Aceștia nu voiau să-l admită, la început, la ședințele Conferinţei și nu i-au deschis ușile decât după o energică protestare, prin care primul-ministru român declara `că demnitatea statului român nu îngăduia ca șeful guvernului său să aștepte în anticamera sălii unde se tratau chestiuni esenţiale pentru dinsul`”, povestește Constantin Argetoianu.

Brătianu își impune punctul de vedere

Odată ajuns la masa discuțiilor, Brătianu și-a pus în valoare talentul de orator și negociator și a obținut pentru România condiții favorabile pentru refacerea armatei și dotarea ei cu armament expediat de francezi și englezi prin Rusia.

Mai mult, regele Ferdinand era numit drept Comandant Suprem al forțelor aliate de pe frontul românesc

„Introdus în sânul Conferinţei, Brătianu obținu un al doilea succes, determinând pe francezi și pe englezi să obţină de la ruși mai multe soluții favorabile României și precarei sale situații. Se hotărî astfel renunțarea din partea rușilor la orice idee de evacuare a Moldovei şi se obținu de la ei dreptul de control al transporturilor în ce privea materialul ce ne era destinat și care se rătăcise pe imensa întindere a împărăției (ruse, n.a.), între Arhanghelsk şi Ungheni, control ce fu încredințat misiunilor aliate. Ravitalierea armatei ruse în Moldova și problema comandamentului comun al forțelor armate ruso-române fură luate şi ele în discuție și soluțiunile propuse de STAVKA (Înaltul Comandament rus, n.n) primiră ajustări favorabile dezideratelor noastre”.

Contele de Saint-Aulaire: Întâlnirea de la Sankt Petersburg, cântecul de lebădă al vechii Rusii

Despre importanța întâlnirii interaliate de la Sankt Petersburg a vorbit în memoriile sale și ambasadorul francez din România acelor ani, contele de Saint-Aulaire. Iată ce povestește acesta: „Între timp, la începutul lunii februarie, ne aflam într-unul dintre momentele cele mai grave ale războiului, deoarece la Sankt Petersburg a început o conferința interaliată. (…)

Motivul oficial al acestei conferințe era coordonarea, pentru anul 1917, a operațiunilor de pe Frontul de Est între ele și cu cele de pe Frontul de Vest. (…) La această conferință se jucau deci destinele solidare ale României și ale situației noastre pe Frontul de Est. (…) Domnul Brătianu, fără să fie invitat, a hotărât să se ducă. (…) Această conferință din februarie 1917 a reprezentat de fapt cântecul lebedei pentru vechea Rusie și ultima manifestare a alianței franco-ruse”.

În martie 1917 avea să izbucnească revoluția în Rusia. Dar până în vara anului 1917, România, cu ajutorul Franței, a reușit să își refacă armata, să o echipeze, înzestreze și să o instruiască. Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917 au încununat cu glorie Armata Română.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Răzmerița împotriva lui Ionel Brătianu pentru ca România să intre în război în 1914

Ascensiunea fulminantă în viaţa politică românească a lui Ionel Brătianu. Cum a ajuns acesta lider al PNL

Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui Cuza şi cu Regina Maria

„Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi