Idi Amin, dictatorul care a mâncat din dușmanii săi. „Mă consider cel mai puternic personaj din lume”

Fost președinte al Ugandei, între 1971 și 1979, Amin Dada Oumee, cunoscut sub numele de Idi Amin, este considerat unul dintre cei mai infami dictatori din istoria modernă.

În timpul mandatului său, Amin a impus un regim de teroare, încălcând drepturile omului, distrugând economia țării și semănând moarte în urma sa. Deși nu au fost confirmate numere exacte, se crede că morții surveniți în timpul regimului său ar fi fost între 80.000 și posibil 300.000, dar estimarea rezultată în urma unor date deținute de organizațiile persoanelor exilate, scrie The Guardian, și strânse cu ajutorul Amnesty International (organizație internațională neguvernamentală axată pe drepturile omului, cu sediul în Regatul Unit) a ridicat numărul celor uciși la 500.000.

• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie
• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…

Idi Amin s-a autoproclamat în mod abuziv președinte cu rang de mareșal al Ugandei în 1971, când deținea funcția de șef de stat major al armatei. A dizolvat parlamentul, a interzis organizarea alegerilor, împuternicind poliția secretă cu drepturi absolute de viață și de moarte și cenzurând, manipulând și subjugând instanțele și presa națională. Amin era un tip needucat, fără vreun semn de sclipiri de inteligență, însă ceea ce l-a ajutat în planurile sale politice au fost viclenia și tupeul de care dispunea din plin, o doză suficientă pentru a depăși priceperea și istețimea adversarilor săi.

„Un criminal, un mincinos și un sălbatic”

Idi Amin fusese descris de fostul prim-ministru și președinte al Tanzaniei, Julius Nyerere (n. 1922, d. 1999), „un criminal, un mincinos și un sălbatic”, dominația lui asupra Ugandei devenind sinonimă cu barbaria.

Idi Amin s-a născut în jurul anului 1925 în Koboko, în nord-vestul Ugandei, într-o familie musulmană săracă din grupul etnic Kakwa. Se știu puține lucruri despre primii săi ani de viață, dar a susținut că s-a născut în Koboko, deși alte surse sugerează că s-ar fi născut în Sudan sau în Rwanda. În ciuda incertitudinilor legate de primii ani de viață ai lui Amin, ascensiunea lui la putere și atrocitățile pe care le-a comis în Uganda sunt bine documentate.

Cariera militară a lui Idi Amin a început în 1946, atunci când s-a înrolat în armata colonială britanică, King’s African Rifles (KAR). Deși se remarcase în calitate de om al armatei, realizările sale militare au fost pătate de acuzațiile de brutalitate și de încălcare a drepturilor omului care i-au fost aduse, prefigurând acțiunile sale viitoare ca dictator.

Primii ani la putere ai lui Amin

În ianuarie 1971, în timp ce primul președinte al Ugandei, Milton Obote (n.28 decembrie 1925 – d. 10 octombrie 2005) participa la un summit al Commonwealth-ului în Singapore, Idi Amin a profitat de ocazie pentru a organiza o lovitură de stat militară. Susținut de un grup de ofițeri loiali, acesta a răsturnat guvernul lui Obote și s-a declarat președinte. Domnia sa de teroare a început aproape imediat, acesta pornind într-o campanie de eliminare a oponenților politici și de consolidare a puterii.

Primii ani la putere ai lui Amin au fost marcați de politici populiste și de promisiuni de îmbunătățire a vieții ugandezilor. Cu toate acestea, a devenit curând evident că domnia sa va fi caracterizată de violență, represiune și o proastă gestionare economică.

Unul dintre cele mai întunecate capitole ale domniei lui Amin

Regimul lui Idi Amin a fost definit de abuzuri galopante ale drepturilor omului și de violențe brutale. Disensiunile nu erau tolerate, iar orice opoziție era rapid redusă la tăcere prin tortură, încarcerare sau execuție. Amin a înființat o agenție de informații notorie, Biroul de Cercetare de Stat, ce-și desfășura activitatea în termenii terorii și opresiunii.

Unul dintre cele mai întunecate capitole ale domniei lui Amin a fost masacrarea minorităților etnice, în special a triburilor Acholi și Lango. Mii de oameni au fost uciși în ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „crima lui Amin”. În plus, expulzarea de către acesta a asiaticilor din Uganda în 1972 a dus la plecarea forțată a peste 80.000 de persoane de origine indiană și pakistaneză, paralizând economia țării și lăsând cicatrici de durată în țesutul social.

Pe plan extern, politicile au fost controversate. Și-a oferit sprijinul militanților palestinieni care au deturnat un avion, la 27 iunie 1976 (Aeronava Air France – Zborul 139 ce decolase de la Tel Aviv cu pasageri în mare parte evrei) direcționându-l către aeroportul Entebbe din Uganda, Amin însuși preluând ostaticii și spunându-le că, de fapt, îi va ajuta să fie eliberați.

A contribuit la instabilitatea Africii de Est

Incidentul l-a plasat pe Amin în lumina reflectoarelor la nivel mondial și a tensionat relațiile cu Israelul și cu națiunile occidentale. „După ce Israelul a organizat cu succes un raid asupra aeroportului Entebbe și a salvat ostaticii, Amin și-a vărsat furia pe singura israeliană rămasă în urmă, Dora Bloch, în vârstă de 73 de ani, care fusese spitalizată. Aceasta a fost bătută, împușcată și îngropată într-un mormânt anonim”. (Washington Post)

În plus, implicarea sa în conflictele regionale, cum ar fi sprijinirea rebelilor din țările vecine, a contribuit la instabilitatea regiunii Africii de Est. Relația dintre Uganda și țara vecină Tanzania, în special, a devenit din ce în ce mai ostilă, culminând cu războiul dintre Uganda și Tanzania din 1978-1979.

La sfârșitul anilor 1970, regimul lui Idi Amin se confrunta cu o presiune internă și externă din ce în ce mai mare. Proasta gestionare economică și corupția generalizată au paralizat economia ugandeză, ceea ce a dus la sărăcie și nemulțumire pe scară largă. Pe plan internațional, acțiunile sale au izolat Uganda și au dus la sancțiuni din partea națiunilor occidentale.

A cauzat sute de mii de morți și o țară ruinată economic

În 1978, Idi Amin a invadat Tanzania, provocând o contraofensivă a forțelor tanzaniene și a rebelilor ugandezi. Armata tanzaniană, susținută de exilații ugandezi, a atacat Kampala răsturnând, în aprilie 1979, regimul lui Amin. Dictatorul a fugit din țară, prima dată cerând exil, fără succes, în Libia, după care refugiindu-se în Arabia Saudită, unde a trăit până la moartea sa survenită la 16 august 2003, în Riyadh, moarte cauzată de o insuficiență renală.

Regimul lui Amin nu doar că a însemnat sute de mii de morți, dar și o țară ruinată economic, cu infrastructura distrusă și statutul social total dezechilibrat. Uganda a avut nevoie de zeci de ani pentru a-și reveni de pe urma impactului politicii și acțiunilor lui Amin și pentru a reconstrui națiunea.

Amin, conform The Guardian, ajunsese să creadă despre el că este diferit de toți ceilalți muritori. Că fusese ales de Dumnezeu să se afle în compania regilor, a altor președinți și prim-miniștri și, „atunci când era îndrumat de Dumnezeu în visele sale mistice, să-i umilească pe toți aceștia”.

Idi Amin era un personaj dominator. Personalitatea sa era astfel conturată încât manipula și atrăgea în același timp, Amin manifestându-se într-un fel diabolic. A torturat și a ucis sute de mii de oameni și, într-o ceremonie ținută pentru a-și intimida dușmanii, a mâncat unele părți din corpul lor, scrie Washington Post.

Idi Amin ar fi avut vreo 43 de copii

Idi Amin a avut zeci de amante și șase soții, una dintre cele mai importante soții ale sale fiind Sarah Kyolaba, fostă dansatoare, cu care s-a căsătorit în 1972, atunci când ea avea doar 19 ani.  În 1977, iar Sarah Amin a reușit să fugă din Uganda cerând azil în Regatul Unit. Sarah Amin a murit în 2015 la Londra, la vârsta de 59 de ani.

Se spune că în urma relațiilor sale, oficiale sau neoficiale, Idi Amin ar fi avut vreo 43 de copii.

Într-un interviu pe care l-a dat la scurt timp după moartea fostului ei soț, dictatorul Idi Amin, Sarah Kyolaba, scrie The Independent, a spus că Amin „a fost un adevărat erou african, un tată minunat. O persoană normală, nu un monstru. Un om vesel, foarte amuzant și amabil”, cuvinte care contrazic, oricum, decizia ei de a fugi din Uganda și de a nu se mai uita înapoi.

„Am învățat multe lucruri de la el, nu pentru că am fost căsătorită cu el, ci ca femeie în devenire… lucruri precum încrederea în sine și inițiativa”. (Sarah Kyolaba)

Surse:

https://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/ugandan-dictator-idi-amin-s-widow-sarah-kyolaba-dies-in-the-uk-aged-59-10322083.html

https://www.theguardian.com/news/2003/aug/18/guardianobituaries

https://www.washingtonpost.com/archive/opinions/1991/03/31/idi-amin-living-high-in-saudi-arabia/275f4458-649d-4ac8-8fcc-7b7e14839184/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Miriam Makeba, Mama Africa și Împărăteasa Cântecului African, unul dintre cei mai importanți artiști de culoare ai secolului XX

Sclavia a fost inventată pe o mică insulă africană, potrivit arheologilor

Continentul african se rupe în două și ar putea forma un nou ocean

Biserici timpurii au fost descoperite într-un vechi regat african