Sclavia a fost inventată pe o mică insulă africană, potrivit arheologilor

Insula São Tomé, situată în Golful Guineea, în largul coastei vestice a Africii, a fost un punct de legătură important în comerțul cu sclavi între Europa și Africa în secolul al XVI-lea.

Este posibil ca sclavia pe plantații să fi luat naștere pe o mică insulă din vestul Africii aflată la ecuator, potrivit arheologilor care au investigat o moară de zahăr și o proprietate din secolul al XVI-lea.

• Un schelet fără cap, vechi de 9.500 de ani, este cel mai vechi adult incinerat din…
• Arheologii au descoperit cel mai mare și mai vechi oraș preistoric găsit vreodată în Irlanda

São Tomé (în portugheză, Sfântul Toma), o insulă situată la 240 de kilometri vest de Gabon, în Golful Guineei, a fost colonizată pentru prima dată de portughezi la sfârșitul secolului al XV-lea. Găsind o insulă nelocuită, cu lemn din abundență, apă dulce și potențial pentru cultivarea trestiei de zahăr, monarhia portugheză a încercat să atragă oamenii să se mute acolo. Totuși, din cauza ratelor ridicate de malarie, São Tomé a fost considerată o capcană a morții. Până în 1495, pentru a furniza forță de muncă pentru comerțul cu zahăr, conducătorii portughezi au forțat condamnații, copiii evrei și africanii înrobiți să se mute pe insulă.

În timp ce alte fabrici de zahăr portugheze se bazau pe oamenii înrobiți doar pentru munca manuală, în sistemul de plantații de zahăr din São Tomé, oamenii înrobiți – în mare parte din ceea ce astăzi sunt Benin, Republica Congo, Angola și Republica Democrată Congo – îndeplineau aproape toate sarcinile, de la recoltarea și prelucrarea trestiei de zahăr până la tâmplăria și zidăria de piatră necesare pentru construirea și funcționarea fabricilor.

Un punct de legătură în comerțul cu sclavi între Europa și Africa

Acest lucru a făcut din São Tomé „prima economie de plantație de la tropice bazată pe monocultura zahărului și pe munca sclavilor, un model exportat în Lumea Nouă, unde s-a dezvoltat și s-a extins”, au scris cercetătorii într-un nou studiu, publicat în revista Antiquity.

Plantațiile de pe insulă au avut un succes atât de mare încât, în anii 1530, São Tomé a depășit Madeira – un arhipelag din Atlantic pe care portughezii îl foloseau pentru operațiunile lor profitabile cu zahăr – în aprovizionarea piețelor europene cu zahăr și au fost construite zeci de fabrici de zahăr.

În noul studiu, cercetătorii – conduși de M. Dores Cruz, antropolog istoric în cadrul Departamentului de Studii Africane de la Universitatea din Köln, Germania, împreună cu colegii de la Universitatea din São Tomé e Príncipe (USTP) – au investigat Praia Melão, o proprietate recent identificată pe coasta de nord-est a insulei, care este prima dintre fabricile de zahăr din São Tomé care a fost analizată cu metode arheologice moderne.

Moara de zahăr de la Praia Melão include o clădire mare din piatră care a fost renovată și extinsă pe parcursul a 400 de ani. Având un acoperiș de lut, acum prăbușit, obișnuit în clădirile portugheze din secolul al XVI-lea, clădirea are două etaje.

„Producția de zahăr era un proces foarte complex”

La ultimul etaj se aflau locuințele domestice, în timp ce la etajul inferior, acoperit de graffiti, se afla o cameră de fierbere a zahărului. Arheologii au descoperit, de asemenea, numeroase fragmente de matrițe ceramice pentru zahăr, similare celor folosite în Madeira.

„Producția de zahăr era un proces foarte complex”, a declarat Cruz pentru Live Science, iar acesta „nu era împachetat în saci și în vrac, ca astăzi”. Mai întâi, siropul de trestie de zahăr era fiert și în cazane mari de cupru până când se formau cristale. Apoi, zahărul era pus în matrițe ceramice în formă de con, care permiteau ca melasa să se scurgă, iar cristalele de zahăr să se usuce și să se întărească. Conul de zahăr rezultat se numea pão de açúcar – în portugheză „pâine de zahăr”.

Dar São Tomé s-a luptat să țină pasul cu cererea de zahăr, având în vedere umiditatea ridicată, pădurile cu creștere rapidă și rebeliunile sclavilor. Așa că portughezii și-au mutat multe dintre operațiunile lor în Brazilia la începutul secolului al XVII-lea, luând cu ei modelul de funcționare a plantațiilor. Fabricile din São Tomé au fost refolosite sau au căzut în ruină până în secolul al XIX-lea.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Arheologii au descoperit un dormitor folosit de sclavi într-o vilă din Pompeii

Fostă regină a frumuseții, acuzată de sclavie modernă

Sexul în Roma Antică, sexualitatea, sclavii și Lex Scantinia

„Încăperea sclavilor”, descoperită de arheologi în orașul antic Pompeii. Ce arată cu adevărat