Cum a plecat un medic român la război: Tată-meu mi-a dat sabia şi revolverul lui, restul l-am adunat cum am putut

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Vara anului 1913 se anunța una liniștită pentru România. Liniștea din țară a fost brusc întreruptă de decizia de intervenție în cel de-al Doilea Război Balcanic. Rapid au foste emise ordinele de mobilizare pentru campania din Bulgaria. Plecat din țară, evenimentele îl surprind pe Constantin Argetoianu în Austria, unde se afla în concediu. Se grăbește să se întoarcă pentru a fi și el mobilizat pentru campania militară. Tatăl său îl va înarma cu o sabie și cu un pistol…

În primăvara anului 1913, Constantin Argetoianu ieșea din serviciul diplomatic al țării pentru a intra în politică. Dar, câteodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

„Citesc că România a mobilizat şi că trecem Dunărea pentru a restabili ordinea în Balcani”

După ce a ieșit din diplomație, Argetoianu a plecat într-un concediu în Austria. Aici îl surprinde vestea mobilizării pentru campania din Bulgaria.

„M-am dus la Viena de unde mi-am luat soția şi fetita şi le-am instalat la Edlach, lângă Reichenan, la picioarele muntelui Rax, într-o regiune ideală pentru sezonul de vară. Hotărâsem să rămân şi eu la Edlach până la sfârșitul lui iulie, cautând o igienică destindere după o viață destul de încordată. Urmăream cu un interes relativ (știam din experiență că nu prea duc la lucru mare) schimburile noastre de `note` în `Neue Freie Presse` şi nu mă așteptam la nimic senzațional, deşi scrisorile din țară îmi aduceau din când în când veşti neliniștitoare.

Într-o bună zi, la începutul lui iulie (20 iunie stil vechi) citesc că România a mobilizat şi că trecem Dunărea pentru a restabili ordinea în Balcani”, descria Argetoianu momentul în care a aflat despre mobilizarea pentru campania militară din Bulgaria.

„Am plecat spre țară îndată ce am avut confirmarea oficială a mobilizării”

După ce a aflat de vestea mobilizării, Argetoianu s-a întors rapid în țară. Aici a avut parte de alte surprize. Pentru că părăsise de curând ministerul de Externe, încă figura ca scutit de mobilizare și cum dorea să participe la campanie a întreprins toate diligențele necesare pentru a fi mobilizat. Chiar tatăl său, generalul Ioan Argetoianu, i-a scris generalului Constantin Hârjeu, pe atunci ministru de război, pentru a fi corectată situația.

„Am plecat spre țară îndată ce am avut prin Legația de la Viena confirmarea oficială a mobilizării noastre, adică chiar în seara zilei de 20 iunie (stil vechi, n.r.). (…) Părăsind cariera diplomatică pierdusem din vedere că în calitate de funcționar al Ministerului Afacerilor Străine, în serviciu exterior, eram scutit de concentrare şi de mobilizare şi că prin urmare nu figuram nicăieri în ordinea de bătaie (de concentrare a trupelor, n.r.). Era şi greu să mă gândesc la acest lucru într-un moment când nimeni nu vorbea de o eventuală intrare a noastră în acțiune.

M-am pus imediat în legătură cu bunul nostru prieten generalul Gogu Văleanu, secretar general al Ministerului de Război, iar tată-meu care se afla la Breasta a scris generalului Hîrjeu, un cirac de al lui, şi numai mulțumită lor am putut obține în zece zile reintegrarea în drepturile mele, căci `biurourile` mă socoteau de prisos”, își aducea aminte Argetoianu.

Medic în armată

Având studii în medicină, Constantin Argetoianu a fost numit medic, avea gradul de căpitan încă din 1898,  la ambulanța Diviziei a II-a de Infanterie. Divizia era comandată de generalul Tănăsescu, pe care Argetoianu îl cunoscuse în 1889 la Fontainebleau. Unitatea făcea parte din Corpul I de Armată comandat de generalul Dumitru Cotescu și își era cantonată în Craiova.

„Ordinul de mobilizare mi-a sosit în dimineața zilei de 2 iulie. Era o marți. Până să-mi vie ordinul de mobilizare, toate formațiunile Diviziei a II-a părăsesc deja Craiova, îndreptându-se spre Bechet, unde trebuia să treacă Dunărea. Era a 12-a zi a mobilizării, şi în afară de ocuparea Silistrei care avusese loc la 28 iunie, nici un picior de român nu trecuse încă Dunărea. (La Corabia a început trecerea în aceeași zi ca la Bechet). Această întârziere mi-a fost utilă, căci mi-a permis să-mi fac la repezeală două ținute de campanie şi tot echipamentul”, nota Argetoianu.

„Tată-meu mi-a dat sabia şi revolverul lui, restul l-am adunat cum am putut”

Principalul echipament militar al lui Constantin Argetoianu i-a fost dat chiar de tatăl-său, restul l-a obținut din Craiova. Dar principala preocupare a sa a fost să prindă din urmă unitatea în care a fost mobilizat, înainte ca aceasta să treacă Dunărea.

„Tată-meu mi-a dat sabia şi revolverul lui, restul l-am adunat cum am putut, pe la furnizorii din Craiova. Astfel pregătit, am putut pleca din Breasta chiar în ziua de 2 iulie, îndată ce am avut ordinul în mână. Am încercat să răzbesc spre Bechet cu automobilul meu, dar n-am putut trece de Malul Mic, la câțiva kilometri de Craiova dezordinea convoaielor astupase literalmente drumul. Eram zorit, îmi era frică să nu-mi treacă formația Dunărea fără mine”.

Din fericire pentru Argetoianu și nefericire pentru armata țării în punctele pentru trecerea  Dunării domnea un adevărat haos, astfel încât traversarea trupelor peste fluviu s-a făcut cu întârziere, iar Argetoianu a putut să ajungă la unitatea lui.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Trump i-a promis lui Zelenski că va pune „capăt războiului”

Rachete de croazieră americane vor fi desfășurate în Germania, pentru prima dată de la Războiul Rece

Scholz încearcă să asigure cetățenii că Germania nu va lua parte la războiul din Ucraina

Arheologii încearcă să înțeleagă de ce o războinică medievală a fost îngropată alături de 23 de călugări