Regele Ferdinand către ambasadorul francez: „Puteţi să contaţi pe armata mea”

Ambasadorul francez în România în perioada 1916-1920, contele de Saint-Aulaire, a avut un rol extrem de important în intermedierea relațiilor dintre România și aliați. Un episod mai puțin cunoscut publicului larg despre reintrarea României în război, în noiembrie 1918, este relatat în memoriile ambasadorului francez. Saint-Aulaire publică detaliile unei discuții pe care a purtat-o cu regele Ferdinand al României la începutul toamnei anului 1918.

Rapiditatea cu care s-a prăbușit Frontul Balcanic al Puterilor Centrale după ofensiva armatei aliate de la Salonic a surprins întreaga lumea. Până și pe aliați. Bulgaria a fost prima care, sub presiunea armatei aliate de la Salonic, a semnat un armistițiu cu aliați la 29 septembrie.

• România, într-un coșmar strategic și militar
• Strategiile complexe din zona Balcanilor: România, victimă în planurile rusești

„La 9 noiembrie, armata de la Dunăre trecu fluviul în trei locuri în amonte de Giurgiu, pentru a face joncţiunea cu armata română”

O lună mai târziu, Turcia urma și ea exemplul Bulgariei și înceta ostilitățile cu aliații. Toate aceste evenimente au fost urmărite și consemnate de ambasadorul francez în România în memoriile sale.

„La 30 octombrie, amiralul englez Calthorpe semnă la Mudros armistiţiul cu Turcia, în numele tuturor aliaților, dar în beneficiul exclusiv al Angliei care, instalând Cartierul General al generalului Milne la Constantinopol, îi înlătură pe Franchet d’Esperey şi Franţa. Nici un foc nu s-a tras între Aliați şi turci.

La 1 noiembrie, sârbii intrau în Belgrad. Ungaria, ţara cea mai reacționară din Europa, era în plină revoluție bolșevică, ceea ce atestă virulența veninului în climatul înfrângerii.

La 6 noiembrie, Franchet d’Esperey, asistat de Cartier, semnă la Belgrad armistițiul ungar cu Mihály Károlyi. Clauzele principale: armata ungară va fi total demobilizată; trecerea armatei franceze în direcția Germaniei va fi cu totul liberă şi înlesnită; Banatul sârbesc şi Transilvania românească vor fi evacuate de autorităţile ungare; forţele germane care nu vor fi evacuat Ungaria până la 7 noiembrie vor fi internate în lagăre.

La 9 noiembrie, armata de la Dunăre, sub comanda lui Berthelot, trecu fluviul în trei locuri în amonte de Giurgiu, pentru a face joncţiunea cu armata română, căreia fostul şef al misiunii noastre militare îi dădu întâlnire printr-un vibrant mesaj radiodifuzat”, preciza Sain-Aulaire.

Regele Ferdinand: În ciuda amenințărilor lor, am întârziat schimbul instrumentelor de ratificare ale tratatului de sclavie pe care ni l-au impus

În tot acest timp, regele Ferdinand și conducătorii armatei române urmăreau reluarea legăturilor cu aliații, pentru reintrarea României în război.

Când Frontul Balcanic al Puterilor Centrale a început să se prăbușească, ocupația germană a devenit tot mai brutală pe teritoriul românesc. În acest context are loc o convorbire între regele Ferdinand și ambasadorul francez. Suveranul României îi transmite lui Saint-Aulaire că România este dornică să se alăture din nou aliaților, în ciuda unor riscuri evidente.

„Imediat după semnarea armistițiului bulgar prevestitor al celor ce vor urma, regele (Ferdinand, n.r.) mă convocă pentru a-mi spune: `Ştiţi că eu nu am încetat să mă consider aliatul dumneavoastră. Mi-am ţinut promisiunea să nu închei pacea cu inamicii dumneavoastră şi ai mei. În ciuda amenințărilor lor, am întârziat schimbul instrumentelor de ratificare ale tratatului de sclavie pe care ni l-au impus după trădarea rusească.

Sunt nerăbdător să lupt alături de prietenul nostru Berthelot, dar orice gest prematur nu ar duce decât la o nouă catastrofă, la un măcel inutil şi la distrugerea a ceea ce mai rămâne din armata şi din ţara mea. Totuşi, împreună cu toți șefii armatei, sunt gata să decretez mobilizarea, chiar înainte de a stabili contactul nostru efectiv cu trupele franceze, şi să înfrunt riscuri mari neaşteptând această legătură, dacă există o şansă serioasă s-o grăbesc`”, consemna Saint-Aulaire.

Regele Ferdinand: „Dacă este prea târziu ca să participăm la victorie, armata mea vă va ajuta să o confirmați”

În situația în care se afla România la începutul toamnei anului 1918, armata română nu putea pune la dispoziția aliaților mai mult de trei-patru divizii, dar potențialul de mobilizare era enorm după plecarea germanilor din teritoriul românesc pe care îl ocupaseră.

„Pentru moment, nu am putea să vă dăm decât trei sau patru divizii, cea mai mare parte a efectivelor noastre aflându-se în teritoriul ocupat, dar socotim că la o lună după plecarea nemților, vom dispune de patru până la cinci sute de mii de combatanți. Dacă este prea târziu ca să participăm la victorie, armata mea vă va ajuta să o confirmați.

Dacă există o dreptate, nimeni nu vă va contesta-o, căci toate popoarele subjugate îşi vor datora eliberarea cu precădere Franţei. Pentru ca această victorie să vă fie asigurată, puteţi să contaţi pe armata mea, încadrată de ofiţeri francezi, ca pe o armată franceză”, i-a spus regele Ferdinand ambasadorului francez.

La 27 octombrie 1918 (9 noiembrie, stil nou) a fost publicat decretul de mobilizare a Armatei Române și o nouă proclamație a regelui Ferdinand către țară, prin care anunța trecerea Dunării de către forțele aliate. România reintra în război.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Aventura cu năbădăi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu

O întâlnire ciudată! Ce au discutat Regele Ferdinand și ministrul de Externe al Austro-Ungariei într-un moment extrem de dificil pentru România

„Cea mai zdrobitoare condamnare a lui Marghiloman”. Documentul distrus de Regele Ferdinand

Mesajul secret trimis regelui Ferdinand de împăratul austro-ungar la începutul anului 1918. Ce conținea?