Turnurile tăcerii: de ce oamenii și-au oferit morții vulturilor timp de peste 3.000 de ani?

Oamenii își îngroapă morții de milenii, dar nu e singura modalitate prin care natura ne ajută să transformăm cadavrele. În Tibet, păsările de pradă au un rol esențial în ritualurile de „Înmormântări în cer”, iar în alte părți, tradiția zoroastriană a dus la ridicarea Turnurilor Tăcerii (Torre del silencio), locuri unde oamenii și-au oferit morții vulturilor.

De ce oamenii și-au oferit morții vulturilor timp de peste 3.000 de ani? Acest ritual funerar este văzut ca o modalitate de a purifica corpul; altfel, un cadavru devine vulnerabil la contaminare de către demoni sau spirite rele. Pentru a evita acest lucru, morții erau duși în turnuri numite „dakhma”, unde erau expuși elementelor și păsărilor necrofage.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Ați putea crede că e un proces îndelungat și dezordonat, dar un studiu realizat la Forensic Anthropology Research Facility din Texas (SUA) a arătat că vulturii pot scheletiza aproape complet un cadavru în doar cinci ore. Într-un sicriu, procesul similar durează mai aproape de cinci ani, deci vulturii sunt deosebit de eficienți.

Locurile în care oamenii și-au oferit morții vulturilor timp de mii de ani

La fel ca „Înmormântările în cer”, „Turnurile Tăcerii” evită impactul negativ al înmormântărilor moderne, care ocupă aproximativ 404.685 de hectare de teren doar în America. Producția de sicrie distruge în jur de 1,6 milioane de hectare de pădure anual. În plus, multe corpuri sunt îmbălsămate, ceea ce introduce în sol aproximativ 3 milioane de litri de fluid de îmbălsămare, potențial contaminant pentru sol.

Această practică ar data de cel puțin 3.000 de ani. Pentru zoroastrienii ortodocși, înhumarea este atât de dezonorantă încât era considerată, la un moment dat, o pedeapsă pentru cei răi, întrucât împiedica sufletul să se ridice la cer, condamnându-l la subpământul etern.

Deși comunitățile zoroastriene (ai căror membri sunt cunoscuți drept „parși”) mai există și astăzi, numărul de dakhma-uri a scăzut semnificativ, deoarece practica a fost interzisă în multe regiuni. Chiar și în locurile unde practica este legală, Turnurile Tăcerii se confruntă cu o scădere a populației de vulturi.

Factori care duc la dispariția acestei tradiții

„Din cauza creșterii rapide a metropolei Karachi, dakhma, odată amplasată la marginea orașului, este acum înconjurată de cartiere dens populate și nu au mai fost vulturi de 25 de ani. Cadavrele se usucă rapid în soarele fierbinte al Sindh-ului, dar nu sunt dezbrăcate de piele, iar groapa turnului nu-i mai face față numărului de corpuri”, explică Enciclopedia Iranica.

Deși practica poate părea șocantă pentru occidentali, care sunt obișnuiți cu îngroparea ca normă, se poate argumenta că dakhma-urile sunt mai prietenoase cu mediul și poartă un ultim act de caritate, hrănind vulturii și asistând sufletul în trecerea sa către cer. Într-o lume cu o populație ce a depășit 8 miliarde, poate că e momentul să luăm mai în serios practicile funerare ecologice cum ar fi, de exemplu, compostarea umană.

Vă recomandăm să citiți și:

Un palat mayaș dedicat unui zeu misterios, dezgropat lângă Balamkú

O figurină din piatră de pe vremea vikingilor, dezgropată în Islanda, i-a uimit pe arheologi

Schelet vechi de 16.000 de ani, cristale și unelte de piatră descoperite în peșterile din Malaezia

Sigiliu rar din perioada Primului Templu, descoperit în Ierusalim