Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu un simplu gest

Spălatul pe mâini este un gest esențial pentru menținerea igienei personale și conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) se recomandă spălarea mâinilor cel puțin în următoarele situații: înainte de a mânca, după utilizarea toaletei, după contactul cu animale sau cu alimente crude, după tuse, strănut ori ștergerea nasului.

În medie, o persoană se spală pe mâini de aproximativ 5-10 ori pe zi, în funcție de stilul de viață și de obiceiurile personale, cu variații, desigur, având în vedere faptul că angajații din domeniul sănătății, de exemplu, își pot spăla mâinile mult mai des. Dacă luăm în considerare o speranță medie de viață de aproximativ 80 de ani, numărul total al spălării pe mâini ar putea varia între 146,000 și 292,000 de ori.

• România, într-un coșmar strategic și militar
• Strategiile complexe din zona Balcanilor: România, victimă în planurile rusești

De asemenea, dincolo de aspectele igienice, spălatul pe mâini are și implicații spirituale și simbolice în diverse culturi și religii. În multe tradiții, spălatul este văzut ca un act de purificare. De exemplu, în religia islamică, abluțiunea (wudu) este un ritual esențial înaintea rugăciunii. Acest act simbolizează curățirea nu doar fizică, ci și spirituală. Spalarea mâinilor poate fi asociată cu ideea renașterii sau a unui nou început. Este un mod prin care oamenii își pot curăța trecutul și pot începe o nouă etapă în viața lor, actul conștient al spălării mâinilor putând deveni o formă de meditație sau mindfulness. Concentrându-se asupra acestui gest simplu, oamenii pot găsi un moment de liniște și reflecție în viața lor agitată. În plus, în contextul comunităților moderne, spălatul pe mâini devine un simbol al responsabilității față de ceilalți, atâta timp cât prin menținerea igienei personale contribuim la sănătatea colectivă.

Un aspect foarte important al acestui obicei este introducerea lui în lumea medicală de către Ignaz Semmelweis, cunoscut ca „părintele spălatului pe mâini”, medic maghiar cu semnificative contribuții în domeniul igienei medicale și a descoperirii legăturii dintre spălarea mâinilor și prevenirea infecțiilor, în special a febrei puerperale (infecție a tractului genital feminin care apare ca o complicație a nașterii. Este cauzată de bacterii care pătrund în uter, apoi ajung în peritoneu și în alte organe abdominale)

Ignaz Philipp Semmelweis s-a născut la 1 iulie 1818, în Buda, Ungaria, care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austriac. A fost al cincilea copil dintr-o familie prosperă de zece copii. Tatăl său, József Semmelweis, a fost un băcan de etnie germană care a pus bazele unei afaceri de succes. Inițial, Ignaz a studiat dreptul la Universitatea din Viena, dar a trecut curând la medicină, obținând diploma de medic în 1844.

După terminarea studiilor, Semmelweis a devenit asistent la Prima Clinică de Obstetrică a Spitalului General din Viena, în 1846. A observat o discrepanță îngrijorătoare în ceea ce privește ratele mortalității în rândul mamelor, între două maternități din cadrul spitalului: femeile asistate de studenții la medicină aveau rate de mortalitate semnificativ mai mari din cauza febrei puerperale, în comparație cu cele asistate de moașe. Acest lucru l-a determinat pe Semmelweis să facă investigații suplimentare.

În 1847, în urma decesului prietenului său Jakob Kolletschka din cauza unei infecții contractate în timpul unei autopsii, Semmelweis a emis ipoteza că „particulele cadaverice” erau transmise de la cadavre la pacienții vii prin intermediul mâinilor nespălate. Astfel, pentru a combate această situație, Ignaz Semmelweis a instituit un protocol strict de spălare a mâinilor folosind o soluție de var clorat pentru tot personalul medical înainte de examinarea pacienților. În mod remarcabil, această intervenție a redus rata mortalității în clinica sa de la aproximativ 18% la mai puțin de 2%, existând insclusiv perioade în care nu a avut loc niciun deces.

Totuși, în ciuda acestor rezultate inovatoare, Semmelweis s-a confruntat cu o rezistență semnificativă din partea comunității medicale. Ideile lui contraziceau convingerile stabilite cu privire la cauzalitatea bolilor și practicile de igienă. Mulți medici au fost jigniți de insistența sa asupra spălării mâinilor, considerând-o un afront la adresa demnității lor profesionale. Lipsa unui cadru teoretic – deoarece teoria germenilor nu fusese încă dezvoltată – a complicat și mai mult acceptarea constatărilor sale.

În 1849, tulburările politice au dus la demiterea lui Semmelweis din funcția pe care o deținea la spitalul din Viena, atât din cauza conflictelor profesionale, cât și a afilierilor politice din timpul revoluțiilor care măturau Europa. Semmelweis a revenit la Pesta (în prezent Budapesta), continuându-și activitatea la spitalul St. Rochus, unde a obținut din nou reduceri remarcabile ale mortalității materne prin practici de igienă similare.

În 1855, Semmelweis a fost numit profesor de obstetrică la Universitatea din Pesta, la scurt timp căsătorindu-se cu Mária Weidenhofer, care i-a dăruit cinci copii.

În 1861, a publicat lucrarea sa fundamentală „Die Aetiologie, der Begriff und die Prophylaxis des Kindbettfiebers” („Etiologia, conceptul și profilaxia febrei la naștere”), în care detalia observațiile și concluziile sale privind febra puerperală și practicile de igienă a mâinilor.

În ciuda tuturor realizărilor sale în Ungaria, și a faptului că metodele îi fuseseră acceptate, Ignaz Semmelweis a rămas în mare parte ostracizat de comunitatea medicală europeană în general.

Sănătatea sa mintală a început să se deterioreze din cauza anilor de frustrare cauzată de repetatele respingeri profesionale și a stresului personal, iar în 1865, după ce cedat nervos făcând o criză majoră, a fost internat într-un azil de nebuni în circumstanțe dubioase și posibil orchestrate de unii dintre colegii săi.

În mod tragic, în timp ce era internat în azil, Semmelweis a fost bătut crunt de gardieni într-o încercare a lui de a fugi din spital, și a murit după doar două săptămâni, la 13 august 1865, la vârsta de 47 de ani. Autopsia a arătat că decesul a fost provenit în urma unui șoc septic cauzat de o rană infectată la mâna dreaptă – o ironie a sorții, având în vedere că își dedicase viața prevenirii unor astfel de infecții.

Contribuțiile lui Semmelweis nu au fost pe deplin recunoscute decât după moartea sa, atunci când teoria germenilor a lui Louis Pasteur a oferit o bază științifică pentru înțelegerea transmiterii infecțiilor. Astăzi, Ignaz Semmelweis este celebrat ca un pionier al procedurilor antiseptice și este adesea numit „salvatorul mamelor”, mai multe instituții educaționale și medicale purtându-i numele, printre care se numărără Spitalul Semmelweis din Budapesta, Spitalul Universitar Semmelweis din Viena și Universitatea Semmelweis din Budapesta, una dintre cele mai prestigioase universități de medicină din Ungaria.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Ignaz-Semmelweis

Vă mai recomandăm să citiți și:

Medicina tradițională chinezească oferă speranță în lupta cu demența! Ce a descoperit un grup de cercetători?

Cum a renunţat Victor Babeş la teatru pentru medicină, după moartea surorii sale. A făcut apoi istorie, devenind părintele medicinei moderne care a salvat multe vieţi

Premiul Nobel pentru Medicină 2024, câștigat de doi cercetători care au descoperit „un principiu fundamental”

Henrietta Lacks, mama medicinei moderne. Celulele nemuritoare care au schimbat lumea