Discursul istoric al lui Churchill, Hitler și invadarea Norvegiei

La începutul anului 1940, lumea întreagă era aruncată în haosul celui de Al Doilea Război Mondial. Uniunea Sovietică atacase Finlanda, dar s-a lovit de armata finlandeză precum de un zid de beton. Hitler pregătea planurile pentru invadarea Vestului Europei, în timp ce Franța și Marea Britanie căutau soluții pentru a îl bloca pe dictatorul nazist. Cum la acel moment, Peninsula Scandinavă era punctul cel mai fierbinte al Europei, un discurs susținut la radio de Winston Churchill avea să aibă consecințe nebănuite.

În ianuarie 1940, aliații concepeau tot felul de planuri pentru o intervenție în nordul Europei. Trimiterea de trupe franceze și britanice pentru ajutorarea Finlandei era o opțiune discutată deschis, dar care prezenta multe riscuri.

• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie
• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…

Planurile aliaților

Pe 15 ianuarie 1940, generalul Maurice Gamelin, comandantul armatei franceze, îi adresează o notă lui Edouard Daladier, primul ministru, cu privire la oportunitatea deschiderii unui nou teatru de război în Scandinavia. Tot el îi prezintă și un plan de debarcare a unei forțe a aliaților în Golful Petsamo, în nordul Finlandei, însoțit de recomandarea unei măsuri de precauție constatând din „acapararea porturilor și a aerodromurilor de pe coasta de vest a Norvegiei”.

Planul prevedea în continuare posibilitatea „extinderii operațiunilor în Suedia” și ocuparea minelor de fier de la Gallivare. Marea problemă a aliaților era determinată nu atât de o posibilă intervenție în ajutorul Finlandei, cât mai ales de încălcarea neutralității Suediei și Norvegiei.

Discursul lui Churchill: „Dar ce s-ar întâmpla dacă toate aceste națiuni neutre s-ar alătura Imperiului Britanic și celui Francez împotriva agresiunii şi a nedreptății?”

Cinci zile mai târziu, la 20 ianuarie, Winston Churchill susținea un discurs radiofonic, care a atras protestele țărilor neutre, dar și atenția lui Adolf Hitler. Churchill s-a adresat în discurs țărilor neutre, reamintindu-le datoria de a se alătura luptei împotriva lui Hitler.

În discurs, Churchill a susținut șansele de victorie ale forțelor militare navale aliate pe mare, referindu-se la pierderile suferite de navele țărilor neutre în fața atacului submarinelor germane, în contrast cu siguranța pe care ar putea să le-o ofere navele aliate în convoi. Apoi, a întrebat: „Dar ce s-ar întâmpla dacă toate aceste națiuni neutre pe care le-am menționat (Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Elveția, n.r.) – şi alte câteva nespecificate ar avea simultan impulsul de a-şi face datoria în conformitate cu statutul Ligii Națiunilor şi s-ar alătura Imperiului Britanic și celui Francez împotriva agresiunii şi a nedreptății?”

Sugestia a stârnit vâlvă, astfel că mass-media din Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Elveția s-a grăbit să o respingă, în timp ce la Londra s-a anunțat, pe un ton împăciuitor, că în interviul radiodifuzat Churchill își exprima un punct de vedere strict personal.

Hitler reacționează la discursul lui Churchill

Însă, discursul lui Churchill a sporit atenția lui Hitler asupra Scandinaviei. Deja în mass-media din Franța și Marea Britanie se făcuseră prea multe aluzii referitoare la posibilele acțiunile ale aliaților în Scandinavia.

La 27 ianuarie, Hitler le-a ordonat consilierilor săi militari să pregătească planuri amănunțite pentru o invazie a Norvegiei, la nevoie. Statul major special format în acest scop s-a întrunit prima oară pe 5 februarie.

O forță expediționară aliată

Tot în acea zi, Consiliul Suprem de Război al aliaților s-a reunit la Paris, iar premierul britanic, Neville Chamberlain, l-a luat cu el pe Winston Churchill.

„La întrunire s-au adoptat planuri de pregătire a unei forțe ce consta din două divizii britanice şi un contingent francez ceva mai mic, cunoscut sub denumirea de `Ajutor pentru Finlanda`. Trupele urmau să fie `camuflate ca voluntari` în ideea diminuării riscurilor unui război deschis cu Rusia. S-a iscat, însă, o controversă în privința rutei pe care urmau să fie trimise.

Premierul britanic a accentuat dificultățile unei debarcări la Petsamo, în contrast cu avantajele pe care le prezenta Narvikul (port în Norvegia, n.r.)- în special pentru `a dobîndi controlul asupra zăcămintelor de fier de la Gällivare` (aflat în Suedia, n.r.). Acesta avea să fie obiectivul principal, doar o mică parte a forțelor respective urmând să continue înaintarea pentru a veni în ajutorul Finlandei. Întrucât argumentele britanice au prevalat, a rămas stabilit ca forțele militare să se îmbarce la începutul lui martie”, nota istoricul militar Liddell Hart.

Hitler invadează Norvegia și Danemarca

Trei săptămâni mai târziu, Hitler îl convoacă pe generalul Nikolaus von Falkenhorst și îl însărcinează cu comanda și pregătirea unei forțe expediționare în Norvegia. La 1 martie, Hitler emite directiva pentru pregătirea completă a invaziei. În cadrul acestei directive, Danemarca urma să fie și ea complet ocupată.

În tot acest timp, aliații au conceput planuri dar au ezitat să le pună în practică, până în momentul în care a fost prea târziu. La 9 aprilie, Germania nazistă invada Norvegia sub ochii aliaților.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Winston Churchill: „Niciodată atât de mulți nu au datorat atât de mult celor puțini”

Elisabeta a II-a și Winston Churchill, o prietenie neașteptată

Planul lui Winston Churchill de a invada Uniunea Sovietică: Operațiunea Unthinkable

Buncărul secret al lui Winston Churchill, din suburbiile Londrei: Motivul pentru care „buldogul englez” nu a fost mulțumit de clădire