Iată cum își alegeau materialele meșterii din Epoca de Piatră!

Epoca de Piatră a fost, fără îndoială, primul pas al omenirii spre dominația tehnologică totală, dar nu era garantată. Alegerea greșită a unui tip de piatră, prea moale sau cu o formă nepotrivită, ar fi putut să împiedice evoluția strămoșilor noștri dincolo de statutul de „maimuță cu aspirații”. Cum au reușit meșterii din Epoca de Piatră să facă alegerile corecte?

Un nou studiu oferă un răspuns sau, cel puțin, conturează primele etape ale acestuia. Prin experimentarea directă cu materiale din unelte percutante din situl arheologic Melka Wakena, vechi de  0,7-1,6 milioane de ani, situat în înălțimile Etiopiei, cercetătorii au reușit să deducă ce calități făceau ca un material să fie considerat util de către strămoșii noștri și când anumite avantaje erau considerate mai importante decât altele.

• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie
• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…

„Cercetarea noastră arată că proprietățile materialelor, precum adecvarea, calitatea și durabilitatea, au fost factori esențiali în procesul de selecție al hominizilor timpurii. Acest lucru sugerează că aveau o înțelegere profundă a mediului lor și făceau alegeri deliberate”, a explicat dr. Eduardo Paixão, cercetător la Universitatea Algarve (Portugalia) și autor principal al studiului.

Cum își alegeau materialele meșterii din Epoca de Piatră?

Lucrurile nu erau întotdeauna evidente. Deși tindem să considerăm că meșterii din Epoca de Piatră erau primitivi, aceștia aveau o înțelegere a proprietăților rocilor mult mai avansată decât majoritatea oamenilor moderni (exceptând geologii). Studiul arată că două tipuri de rocă aparent similare (ignimbrit și ignimbrit vitros) aveau comportamente semnificativ diferite.

Ignimbritul vitros, de exemplu, provenea de la distanțe mai mari și era mai greu de obținut, dar era considerabil mai dur și mai omogen decât ignimbritul obișnuit. În consecință, ignimbritul mai moale și mai accesibil era ignorat, iar ignimbritul vitros era selectat intenționat pentru fabricarea uneltelor de tăiere mari, scrie IFL Science.

Schimbarea paradigmei în analiza uneltelor antice

Studiul subliniază o problemă cu cercetările anterioare: multe concluzii despre funcțiile uneltelor preistorice se bazau pe presupuneri legate de mărimea și forma acestora. Chiar și analizele mai sistematice au avut lacune, deoarece „diferențele în ceea ce privește proprietățile fizice ale rocilor sunt adesea descrise și clasificate de cercetători în categorii vagi de ‘calitate a materialului’”, notează lucrarea.

Noua abordare schimbă această paradigmă. Este unul dintre primele studii care analizează uneltele de piatră în termenii lor proprii, nu doar printr-o analiză ulterioară, ci replicând utilizarea originală a acestora. Rezultatele obținute au fost semnificative: cercetătorii au descoperit că unele proprietăți, anterior atribuite calităților intrinseci ale rocilor, erau de fapt efecte ale utilizării lor în timp.

„Selecția deliberată a materialelor a influențat schimbările de suprafață ale uneltelor. Acest lucru demonstrează că diferențele din descoperirile arheologice nu sunt întâmplătoare”, a explicat coautorul dr. João Marreiros.

Aceste descoperiri deschid noi perspective asupra înțelegerii inovațiilor tehnologice din istoria umană timpurie. „Planificăm cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine deciziile complexe luate de acești primi meșteșugari”, a adăugat dr. Paixão.

Studiul a fost publicat în jurnalul PLOS ONE.

Vă recomandăm să citiți și:

Cele mai vechi dovezi ale creștinismului la nord de Alpi

Singura relatare „de la fața locului” dezvăluie data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus

Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?