O erupție vulcanică i-a făcut pe oamenii din Neolitic să sacrifice „pietre solare”

Erupția vulcanică de la Agigantic, care a avut loc în jurul anului 2900 î.Hr., este posibil să fi întunecat Soarele, provocând temperaturi scăzute, pierderi de recolte și foamete în întreaga emisferă nordică.

Aproximativ în aceeași perioadă, o comunitate neolitică din Danemarca a sacrificat sute de așa-numite „pietre solare”, probabil în încercarea de a restabili ordinea naturală și de a se salva de la ruină.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

Între 2013 și 2018, arheologii care au excavat situl Vasagård West de pe insula daneză Bornholm au descoperit un total de 614 piese plate de șist gravate cu motive solare și alte imagini asemănătoare câmpurilor și produselor agricole.

În mod ciudat, toate aceste pietre solare par să fi fost îngropate într-un șanț în timpul unui singur eveniment, acum aproximativ 4 900 de ani, într-o perioadă în care astfel de desene erau extrem de rare.

„Aveam toate aceste imagini cu motive solare din exact aceeași perioadă și pe care le puteam raporta la un anumit eveniment. Deci, bineînțeles, acest lucru ne-a făcut să speculăm dacă a fost cauzat de un fel de dezastru natural”, a explicat Dr. Rune Iversen de la Universitatea din Copenhaga.

Temperaturi scăzute, recolte distruse și foamete în întreaga emisferă nordică

Făcând echipă cu climatologi de la Institutul Niels Bohr, Iversen și colegii săi au descoperit că nucleele de gheață atât din Groenlanda, cât și din Antarctica prezentau dovezi că, de fapt, cantități mari de sulfați au fost injectate în atmosferă în jurul anului 2.900 î.Hr.

Acest lucru indică faptul că o erupție vulcanică mare a avut loc probabil în această perioadă.

„Nu știm unde se află vulcanul, deși ar putea fi undeva în jurul ecuatorului, deoarece este localizabil atât în Groenlanda, cât și în Antarctica”, a declarat Iversen.

Indiferent de locația sa, explozia a fost în mod clar semnificativă și este estimată a fi a 15-a cea mai puternică erupție din ultimii 12.000 de ani, scrie IFLScience.

„Am descoperit de fapt că această erupție a avut loc și că poate fi datată destul de restrâns, dar am vrut un pic mai mult decât atât”, a continuat Iversen. „Pentru că putem spune că există o erupție, dar a afectat aceasta Bornholm?”

Un sacrificiu menit să aducă înapoi soarele

Pentru a afla, autorii studiului au examinat straturile de sedimente dintr-un lac din apropierea Germaniei, care indicau o scădere semnificativă a luminii solare în jurul datei erupției. Studiul inelelor arborilor atât din Germania, cât și din SUA, între timp, a arătat o creștere slabă în jurul anului 2.900 î.Hr., împreună cu dovezi ale înghețurilor de primăvară și de vară în acest moment al istoriei.

Astfel de descoperiri sugerează că erupția a întunecat Soarele în întreaga emisferă nordică, cu implicații majore pentru locuitorii neolitici din Bornholm.

Deși nu există surse scrise din această perioadă, cercetătorii își pot face o idee despre devastare citind relatările grecilor și romanilor antici despre așa-numitul „vulcan Caesar”, care a erupt în Alaska în anul 43 î.Hr. și a declanșat foamete și boli în întreaga Mediterană.

În lucrarea lor, cercetătorii explică faptul că pietrele solare unice de la Vasagård West ar fi putut fi depuse ca un sacrificiu menit să aducă înapoi soarele și să limiteze amploarea acestui dezastru natural.

Studiul este publicat în revista Antiquity.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Topirea calotelor glaciare din Antarctica ar putea declanșa erupția vulcanilor

Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut

O structură subacvatică de mari dimensiuni, similară unui vulcan, găsită în largul statului Alaska

Am putea folosi vulcanii pentru a produce electricitate?